Echipajul 00 la Danube Delta Rally 2016: Ekaterina Stratieva – Cornel Șocariciu

Totul a început într-o sâmbătă cu un telefon pe care l-am primit de la Carmen Poenaru, navigatorul lui Bogdan Marișca. Carmen știa că am virusul motorsportului în sânge, motiv pentru care s-a gândit să-mi ofere ocazia să merg într-una din mașinile de deschidere din cadrul Danube Delta Rally 2016.

Cred că vă mai amintiți zilele acelea din copilărie când părinții veneau de la serviciu și vă aduceau dulcuri. Fix așa am sărit eu de bucurie când am aflat că am ocazia să merg navigator. Dar surprizele nu se încheiau aici. Pilotul urma să fie Ekaterina Stratieva, câștigătoare în 2014 și 2015 a European Ladies Rally.

Pe scurt, ecuația perfectă pentru un weekend plin de acțiune. Deși confirmarea am primit-o joi (vineri debutau probele din Danube Delta Rally) am avut ceva timp să mă pregătesc psihic pentru evenimentul la care urma să iau parte. Sau cel puțin așa am crezut.

Vineri de dimineață am avut prima întâlnire cu Ekaterina. Ne-am strâns mâna, iar mai apoi ne-am suit în mașina de concurs ( Dacia Logan) și am plecat să facem recunoașterile pentru ziua secundă. Spre norocul nostru sau mai bine zis, al meu, Ekaterina a copiat dictarea unor colegi bulgari și așa lucrurile au putut decurge mult mai ușor.

A urmat o perioadă în care am încercat să ne cunoaștem. Ea mi-a povestit despre Citroenul C2 pe care îl conduce în mod normal, iar eu despre cum am deprins acest virus. Am ajuns și pe prima probă a zilei secunde, iar de aici am început să simt cu adevărat meseria de navigator. Am modificat notițele făcute de bulgari și am învățat să citesc tot ce scria pe foi.

Echipajul 00 la Danube Delta Rally 2016: Ekaterina Stratieva – Cornel Șocariciu – Startul

A urmat apoi adevăratul start. Mergem în dreptul cronometrului și primesc carnetul. De acum începeam să simt că sunt navigator. Scot road book-ul și îi spun pilotului drumul pâna la prima probă specială. Ajunși cu câteva minute înainte de start, am timp să îmi pregătesc foile cu dictarea de pe probă, dar mai ales să mă pregătesc sufletește pentru ce mă aștepta.

Primim startul! Ekaterina ridică ambreiajul Loganului, iar mașina pleacă lăsând în urmă un nor de praf și pietre. Încep și eu dictarea: 80, dreapta 5 pe cocoașă în stânga 5 și dreapta 6, 120…

Și uite așa mi-a turuit gura preț de 19 kilometri. În timpul probei speciale, Ekaterina țipă la mine, semn că eram pierdut undeva pe drum. Îmi revin repede și continui dictarea. Încercam să nu mă pierd întrucât știam că nu este bine. Am rămas concentrat pe ce scria pe foi până la finalul probei. După ce trecem linia de sosire, arunc casca din cap, scot cagula și răsuflu ușurat. Efectele? Nu-mi mai simțeam mâna stângă, iar gâtul meu era mai uscat ca în acele zile toride de vară. Trecusem cu brio de prima încercare. Mai aveam 10.

Pe proba secundă a primei zile m-am descurcat mai bine, iar apoi simțeam că pot mai mult și mai mult. Ekaterina își vedea de treabă, iar din când în când îmi mai spunea ce și cum am greșit. Am învățat multe în prima zi, însă Danube Delta Rally nu se terminase. Un lucru pe care l-am apreciat a fost organizarea. Nu am întâmpinat probleme de niciun fel, iar road book-ul putea fi înțeles chiar și de un novice (n.r. adică eu).

După o noapte în care m-am trezit din oră în oră, a urmat o zi de sâmbătă cu bune, dar și cu rele. Plecăm liniștiți către speciala cu numărul cinci, iar după doar 2 kilometri, cutia de viteze a Loganul începea să sufere. Am tras o sperietură gândindu-ne că transmisia nu o să reziste până la finalul zilei. Doar că nu a fost așa. Cutia a rezistat, însă planetara stânga a cedat chiar la startul probei cu numărul 10, iar noi am devenit spectatori.

Am așteptat ca toți concurenții să treacă, iar la final am urcat mașina pe platformă și ne-am întors în parcul service. Am avut un raliu plin de evenimente plăcute, am învățat enorm despre meseria de navigator și pot să spun că virusul motorsportului nu-mi mai dă pace.

Pe scurt, are cineva nevoie de un navigator pentru Raliul Moinești?

Foto | AttilaSzabo