Lansarea seriei Insignia B a fost un pas mare și important pentru Opel, dar a rămas și loc de mai bine.

Bokel Montag 11.01.2021 Gebrauchtwagentest Opel Insignia Fotos: Sandra beckefeldt/ Autobild | GW-Test Opel Insignia B

vezi galeria foto

Motive de frustrare se găsesc și când lucrurile merg bine.


Pe când era mașină nouă, în 2017, Opel Insignia Sports Tourer a fost apreciat cu generozitate în testul destinat break-urilor de clasă medie cu motorizări turbodiesel. Pe de altă parte, i-au lipsit patru puncta pentru a se clasa la nivelul câștigătorului absolut al categoriei, Skoda Superb Combi. În privința evaluării caroseriei și a confortului, Insignia s-a situate pe picior de egalitate cu mașina cehească. Creația mărcii din Rüsselsheim chiar și-a adjudecat capitolele ținând de dinamică și de protecția mediului. Chiar dacă nu s-a încheiat cu un punctaj de top, testarea a arătat că Opel Insignia Sports Tourer are multe de oferit și reprezintă materializarea unui concept atent elaborate.


Văzând în parcarea unui dealer din Bockel o astfel de mașină, colegii noștri din Germania și-au amintit povestea testului și au hotărât că merită să arunce o privire mai îndeaproape pentru a-și actualiza impresiile legate de marele break Opel (lungime de 4,99 m). Anul de fabricație al vehiculului era chiar 2017, așa încât aspectul său le-a părut familiar încă din prima clipă. La bord era afișat un rulaj de 170.000 km parcurși prin bunăvoința unei motorizări turbodiesel de 2,0 litri și 170 CP. Prima impresie despre interior: ce plăcere să regăsești comodele scaune cu conformitate AGR la conceptul ergonomic! Sunt vizibile semne de uzură pe tapițeria scaunelor, pe volan și în alte câteva locuri – acestea nu ar lipsi din nicio mașină cu rulaj comparabil. Partea bună: nu este vorba despre deteriorări cu adevărat deranjante și o intervenție cu caracter de detailing ar putea să le estompeze. La un alt Opel Insignia, vizionat la dealerul Autohus și având 200.000 km la bord, s-a costatat că uzura nu avansează cu ușurință pe suprafețele din interiorul mașinii.



Nici în mers, break-ul Opel Insignia nu a arătat că ar fi cumva obosit. Nu au fost sesizabile sunete ciudate sau alte manifestări din partea punților, iar rigoarea funcționării suspensiei și finețea direcției erau complet compatibile cu conducerea la viteze ridicate în regim de autostradă. Nu s-a făcut sesizat niciun motiv pentru care mașina nu și-ar putea atinge și acum viteza maximă specificată, de 230 km/h. După cum știam deja, oscilațiile caroseriei sunt minime, iar în confortul la rulare, chiar dacă este destul de bun, se simte o notă distinctă de fermitate.


Ce vrem, de fapt, de la o mașină? Să meargă!

Frânarea este stabilă și – veste bună – plăcuțele au fost recent schimbate, în perspectiva vânzării. Comportamentul dinamic a făcut o impresie favorabilă, inspirând siguranță și putând fi considerat foarte aproape de al unei mașini la prima tinerețe. Este greu să ceri mai mult de atât în cazul de față, iar pentru mai mult rafinament (mai ales în privința funcționării cutiei de viteze – valabil atât pentru cele manuale cu 6 trepte, cât și pentru cele automate, cu 8 trepte), ar fi necesară o reorientare către altă marcă de mașină, eventual din spectrul premium. Privind cutiile manuale, s-au raportat adesea treceri un pic gripate între viteza întâi și a doua. În prima fază a accelerațiilor se face sesizat un turbolag, dar unul relativ redus. Reprizele nu sunt lente, dar nici nu se obțin urcări rapide în ture. Pe acest fond, cu atât mai ciudate sunt schimbările de viteze însoțite de șocuri în cazul cutiilor automate.


Imperfecțiuni mai mult sau mai puțin notabile înăuntru.

Ceea ce ar putea să displacă la interiorul lui Insignia B este calitatea asamblării, întrucâtva superficială. Se pot vedea unele spații inconstante între compunente și nici încadrarea tabloului de bord în spațiul său nu arată perfect pe contur. Există și un head-up display a cărui grafică arată bine. Indicațiile sale sunt proiectate pe parbriz și nu pe un „ciob’ adițional aflat sub acesta, ca în cazul generației precedente. Din nefericire, rigiditatea fixării proiectorului lasă de dorit: la rularea pe denivelări, imaginea indicațiilor mai tremură. Ceva bun: cotiera centrală ascunde un încărcător inductiv pentru telefoane sub capacul superior. Mai puțin bun: telefonul e incomod de scos de acolo atunci când sună și nu este exclus să-l ocazional uiți în acel spațiu.

Pe forumuri, s-a comentat adesea că acest încărcător ar fi și nefiabil. Altfel, consultând statisticile TÜV, Opel Insignia B stă bine, în general, cu fiabilitatea, fiind peste media clasei. Am reținut o singură problemă manifestă: scurgerile de ulei de la motor și/sau cutie. Culmea, scurgerile ar putea să nu apară în primii trei ani de existență ai mașinii. De obicei, apar la un moment dat după trecerea iernii. Inclusiv la mașina noastră se văd astfel scurgeri în zona în care blocul motor este prins de carcasa cutiei de viteze.

Situația este mult mai plăcută când ajungem la partea cu prețul. Un exemplar precum cel înfățișat aici a costat de nou vreo 40.000 de euro. În ceva mai mult de trei ani, prețul său a scăzut cu aproximativ 70%! La jumătatea anului 2020, Opel a operat un facelift asupra seriei Insignia. S-au rezolvat cu acest prilej și inconvenientele mașinii? Asta vom afla într-un alt articol.

Defecte tipice la Opel Insignia B: detalii neglijent tratate la finisare.

Trosnete care se aud de sub planșa de bord, elemente din plastic slab lipite (inclusiv la versiunile OPC și GSi), chedere care se deformează, componente fixate oarecum precar în compaetimentul motorului – toate acestea, chiar dacă nu apar toate deodată și nu la toate mașinile, reprezintă motive sigure de enervare. Unele se pot rezolva ușor de către posesorul mașinii. Nu este și cazul scurgerilor de ulei de la grupul motopropulsor. Coroziunea nu reprezintă o problemă și, în pofida micilor inconveniente notate, Insignia B este capabilă să meargă mult și bine.

Ramele geamurilor se desprind. Atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru sunt șanse semnificative ca unele mici piese din plastic să se deformeze și să se dezlipească.

Încărcătorul inductiv. Posesorii de Opel s-au plâns că nu toate telefoanele apte de încărcare indictuvă sunt luate în seamă de dispozitivul din consolă. Aici avem un iPhone ignorat de acesta.

Scurgeri de ulei. Indiferent dacă sunt variante cu benzină sau diesel, foarte probabil există scurgeri de ulei de la motor și cutia de viteze. Uneori, nu la rulaje dintre cele mai avansate.

Farurile Matrix-LED filează. Nu-i exclus să apară la bord mesajul: „reglajul în înălțime al farurilor nu funcționează’. Reparație scumpă (aproximativ 1900 de euro) dacă mașina a ieșit din garanție.

Verdict

Opel Insignia B merită atenția celor care caută o mașină solidă la mâna a doua. Un exemplar în stare perfectă nu e ușor de găsit, însă nici nu prea apar probleme de natură critică. O verificare a scurgerilor de ulei prinde bine. Prețurile reprezintă partea atractivă.

CITEȘTE ARTICOLE SIMILARE