O zi proastă urmată de una senină sau un moment de iritare care trece la fel de repede cum a apărut. Variațiile de dispoziție fac parte din experiența normală a oricărei persoane.
Fiindcă termenul „bipolar’ a devenit frecvent folosit în conversațiile cotidiene, tot mai mulți oameni ajung să se întrebe dacă simplele schimbări de stare ascund, de fapt, o afecțiune psihică reală. Diferența nu ține de intensitatea emoției resimțite într-un moment anume, ci de durata și amploarea schimbării. Pentru un diagnostic de tulburare bipolară este necesară prezența unui episod maniacal sau hipomaniacal, adică o perioadă de cel puțin patru zile până la o săptămână, în care apare o schimbare mare a dispoziției, însoțită de energie crescută, nevoie redusă de somn și un comportament vizibil diferit de tiparul obișnuit al persoanei. Nu este vorba despre o oră sau o zi de entuziasm neobișnuit, ci despre o perioadă prelungită în care persoana funcționează într-un registru complet diferit față de normalul ei.
Semnele relevante clinic depășesc simpla stare de bună dispoziție. Ele includ o stimă de sine exagerată până la grandomanie, un discurs accelerat și greu de întrerupt, gânduri care se succed atât de repede, încât devin greu de urmărit, implicare impulsivă în activități riscante, precum cheltuieli necontrolate până la decizii bruște fără evaluarea consecințelor. Prezența simultană a mai multor astfel de semne, timp de zile la rând, cu impact vizibil asupra vieții personale și profesionale, este ceea ce diferențiază un episod maniacal de o simplă fluctuație emoțională. Mai mult despre tulburarea bipolară citim aici.
Confuzia este de înțeles, mai ales pentru că depresia, cealaltă componentă a tulburării bipolare, este mult mai ușor de recunoscut și de asociat corect cu o afecțiune psihică, spre deosebire de episoadele maniacale sau hipomaniacale, adesea interpretate greșit drept simplă energie sau optimism. Această discrepanță în recunoaștere contribuie la întârzierea diagnosticului corect, chiar și atunci când semnele sunt prezente de mai mult timp. Autodiagnosticul rămâne riscant, dar la fel de problematic este să ignori semnale reale, pe cât este să etichetezi orice variație emoțională drept simptom al unei tulburări psihice. Timpul mediu scurs între apariția primelor simptome și stabilirea unui diagnostic corect de tulburare bipolară este de 8-10 ani, interval în care simptomele se pot agrava și episoadele pot deveni mai frecvente sau mai severe, potrivit unei cercetări publicate de UT Southwestern Medical Center.
Evaluarea făcută de un psihiatru rămâne singura modalitate de a face diferența clară între o personalitate expresivă, o perioadă solicitantă din punct de vedere emoțional și o afecțiune care necesită tratament specific.
Foto: Pexels