Fără să-și fi propus să devină vreun fel de competiție transcontinentală, Silvretta Classic Rallye 2026 a trecut prin trei țări, iar probele sale speciale au însumat peste 600 de kilometri. Ce-i drept, una dintre aceste țări – Lichtenstein – are teritoriul mai mic decât sectorul Ilfov din România. Pe de altă parte, întregul raliu s-a desfășurat pe drumuri de munte și a beneficiat de o participare antebelică mai proeminentă decât ediția trecută.
La linia de start trasată pe drumul principal din Partenen (regiunea Vorarlberg, Austria) s-au adunat și în 2026 peste 180 de competitori. Cifra respectivă, evident mare pentru un eveniment de „clasice’, a fost posibilă prin admiterea la înscriere și a automobilelor de fabricație relativ recentă, limita fiind 2006 – chiar și aceste mașini au, totuși, 20 de ani vechime acum. Cel mai vechi automobil înscris la această a 28-a ediție a Silvretta Classic Rallye a fost un Bentley Le Mans 4,5 litre din 1929. La cealaltă extremă a listei participanților s-a aflat un Audi R8 din 2006 – de acord, avem aici o flagrantă ruptură față de specitifcul retro: acest GT cu motor central era mai degrabă futurist la vremea apariției sale, iar astăzi arată fix ca și cum ar fi o mașină actuală. Specificul de regularitate al competiției estompează parțial diferențele mari de performanțe dintre mașinile participante, deși cele de fiabilitate, confort și ușurință a conducerii – pe care nu și-a propus nimeni să șe cuantifice – au contat, cu siguranță. Ca în fiecare an, pe lângă mașinile din competiție, zona raliului s-a umplut cu mașini clasice ale fanilor competiției, din cei mai diverși ani de fabricație ai vremurilor postbelice.
Respect: veteranii au prioritate
Primele numere de start au aparținut antebelicelor și câtorva mașini de fabricație postbelică, însă care nu erau departe de stilul și tehnica anilor 40. Primul a plecat în cursă un spectaculos și impecabil exemplar LaSalle 340 (1930), urmat fiind de o Alfa Romeo 8C 2300 MM Spyder (1932), apoi un Riley Ulster IMP (1934), un Alvis Silver Eagle (1936), deja menționatul Bentley (1929), un Alvis Open Sports Tourer (1937). Acestea au fost urmate de un Jaguar Mk IV 3.5 Litre (1948), un Citroen Traction 11 CV (1951) și un Bentley R-Type (1955), mașini mai recente, dar care rămân ancorate clar în menierele antebelice ale domeniului auto.
Spectrul participanților a inclus numeroase rarități (de exemplu, prețiosul unicat BMW 328 Grosser Werkmeister din 1952 – tehnic vorbind, tot ceva antebelic este), roadsterul Intermeccanica Indra (atenție, nu e un Corvette recarosat), Fiat Dino Spider (caroserie Bertone, motor Dino de origine Ferrari), AC Cobra (acel „outrageous’ produs anglo-american preparat de Shelby care făcea ravagii inclusiv prin cursele europene) și chiar un Mercedes-Benz SLR (din nefeicire, nu unul dintre inestimabilele exemplare W196 din 1955, ci unul „de serie’ din 2004). Cu alte cuvinte, cei care au urmărit competiția la fața locului au avut ce vedea!
Exponenți ai vremurilor competiționale „de aur’
Câteva dintre automobilele implicate în Silvretta Classic Rallye 2026 au provenit din elita raliurilor de acum aproximativ 50 de ani. Aici intră un Audi Sport Quattro S1 de 530 CP, un Audi Quattro de grupa N, cel puțin două BMW 3.0 CS, un Renault 5 Turbo Cevennes, un Porsche 944 S2, o Lancia Fulvia HF și un Opel Manta S.
În competiție a luat startul și fenomenalul (acum pesionar activ în vârstă de 79 de ani) pilot de raliuri Walter Röhrl, dar nu cu vreun Audi Quattro – cum am fi fost înclinați să credem. Marele maestru al pilotajului s-a aflat la volanul unui Porsche 911 SC (1978). Bineînțeles, privindu-i evoluția pe șosea, era lesne de observat că rigoarea alegerii traiectoriei este ireproșabilă. Însă omul nu a venit să „rupă gura târgului’, ci să contribuie la amploarea spectacolului de mașini clasice și să-și dezmorțească mașina pe drumurile montane. Foarte probabil, nici nu și-a pus serios problema vânării timpilor standard la secundă și nici obținerea unui loc pe podium. Așadar, dacă și-a dorit cineva să-l învingă pe Walter Röhrl într-un clasament de competiție auto, Silvretta Classic Rallye ar fi fost oportunitatea ideală.
În fond, Silvretta Classic Rallye este despre altceva decât despre „cine e cel mai tare’. Câștigul într-un astfel de context ține de implicarea culturală în tradiția automobilului, de frumusețea sublimă a peisajelor și a drumurilor alpine și de învingerea rigorilor timpului tocmai prin aducerea la start a unor automobile care își vor sărbători în curând suta de ani de la fabricație (unele), care și-au lăsat amprenta asupra evoluției domeniului auto (altele) sau care nu pot fi văzute în altă parte (fiind rarități).
Pasiunea, înainte de orice
Podiumul oficial al competiției a reunit trei mărci de notorietate – fiecare în felul propriu. Un alt mesaj al configurației podiumului: în definitiv, contează mai puțin ce mașină ai și mai mult ce faci cu calitățile și ambițiile proprii. Pe locul al treilea a venit un VW Golf II (da, o referință a fiabilității), având echipajul format din Oliver Hauschild și Daniela Hauschild. Pe locul al doilea, un Ferrari 308 GTSi a susținut culorile Italiei, avându-i la bord pe Norbert Arnoldy și Axel Sihr. Dacă marca Porsche mai avea cumva nevoie să-și copleteze palmaresul competițional, treaba a fost în cazul de față prin stradaniile echipajului Norbert Schrader/Kai Waletzko – ei aducând pe prima poziție un Porsche 911 Targa fabricat în anul 1976.