De la bun început , echipa editorială Auto Bild selectează în vederea evaluării ca alternativă second-hand automobile care prezintă premise favorabile pentru a merita să fie cumpărate.
Ideea ar fi să nu pierdem timpul, nici noi, nici cititorii noştri, cu ceea ce nu merită. Note, din nefericire, a corespuns la limită orientării respective. Mai degrabă, aici am dat peste un exemplu despre cum nu ar trebui să fie o maşină cu care cumpărătorul intenţionează să mai ruleze alţi 200.000 km.
Exemplarul care ilustrează articolul din revista noastră se afla în oferta unui dealer din Bockel, iar acesta cerea pe maşină 2.990 de euro. Aşa este, preţul respectiv este deosebit de mic şi, culmea, primul motiv pentru faptul acesta nu rezidă în vreo problemă anume a maşinii, ci în lipsa oricărei garanţii la vânzarea sa – vorbim despre un model cumva exotic.
O fi Nissan marcă japoneză, dar Note a fost produs în Anglia. Faptul nu ar trebui să aibă vreo mare importanţă referitor la fiabilitatea sa, însă, dincolo de toate prejudecăţile optimiste sau pesimiste legate de industria britanică, statisticile TÜV îl situează pe locuri cuprinse între 66 şi 75, în funcţie de anii de fabricaţie. Deci vorbim de o poziţie mediocră, discret mai dezavantajoasă faţă de a modelului înrudit tehnic, Renault Modus. În privinţa confortului, Note stă ceva mai bine faţă de concurenţii Skoda Roomster şi Renault Kangoo.
Automobilul de faţă avea unele slăbiciuni care s-au mai văzut şi pe la alte case, de genul scurgerilor discrete de ulei şi a bucşelor cu uzură avansată, fermitatea ţinutei de drum fiind marginal afectată. Eşapamentul era mai zgomotos decât normal, iar ambreiajul cupla prea sus. Toate acestea nu sunt grave, dar sunt cam multe ca să-ţi mai vină să iei maşina. Cumpărătorul, fie că se opreşte la acest exemplar, fie că va căuta un altul, ar face bine să verifice dacă are ESP. Până în 2010, acesta era dotare standard numai la versiunile de vârf.
Printre argumentele lui Note se numără interiorul cu spaţiu generos (până la 6 locuri) şi modulabil, beneficiind de un sistem ingenios la bancheta din spate. Finisarea interioară nu este dintre cele cu amprentă sofisticată, însă materialele sunt solide şi componentele, riguros asamblate. Vehiculul e destul de uşor, ceea ce înseamnă că are performan- ţe bune chiar şi în variantele cu motorizări mici, consumul fiind destul de economic. Poate unii vor considera că avantajele respective compensează eventualele inconveniente tehnice. Rulajul cât mai redus ar fi, orientativ, preferabil în alegerea unui Note.
Cele mai cunoscute dintre problemele lui Note sunt legate de motorizările diesel. Acestea au pierderi mai mult sau mai puţin discrete de ulei şi, eventual, combustibil (dacă etanşeitatea injectoarelor de înaltă presiune ajunge să fie compromisă).
Mai ales în cazul unei utilizări urbane, filtrul de particule (al versiunilor 1.5 dCi DPF) se înfundă oarecum repede. Se întâmplă să apară uzuri mai curând decât era de aşteptat la suspensie, care e similară cu a lui Micra (K12), Note fiind ceva mai greu faţă de aceasta. Articulaţiile, bucşele şi rulmenţii ar putea fi afectaţi. Circuitul de eşapament e sensibil la coroziune.
Verdict
Automobilul Nissan Note din paginile de faţă era bine întreţinut, curat pe dinăuntru şi fără zgârieturi sau înfundături la caroserie, rulajul afişat la bord fiind de aproape 200.000 km. Dar cam acesta ar putea fi pragul la care încep să se manifeste slăbiciunile specifice maşinii.