Grupul Auto Union a fost fondat în 1932, incluzând companiile Audi, DKW, Horch și Wanderer. Eforturile lor de a supraviețui în timpul crizei economice din anii treizeci au condus la această soluție, vizând o mai bună utilizare a potențialului tehnic al partenerilor și o menținere redusă a costurilor de dezvoltare și producție. Chiar dacă piese importante – motoarele, de exemplu – au fost proiectate și fabricate în regim shareware, dar automobilele au continuat să fie asamblate și vândute sub toate mărcile menționate.
Cealaltă față a mărcii Auto Union: departamentul de competiții
Pe de altă parte, activitatea Auto Union Rennabteilung a fost ceva diferit. Acest departament, dedicat complet motorsportului și performanțelor extreme, a fost înființat ca o unitate separată la uzina Horch din Zwickau în martie 1933. Toate mașinile de curse fabricate acolo și care purtau emblema celor patru cercuri intersectate (imagine simbolică a grupului Auto Union) erau remarcabile prin conceptul avansat și caracteristicile excepționale.
Pe scurt, despre ce puteai face cu 16 cilindri în anii 30
Începând cu Auto Union Typ A, a fost introdusă configurația cu motor central. Pilotul stătea chiar în fața unui grandios motor cu 16 cilindri având o cilindree de 4,3 litri, care dezvolta 295 CP. În urma fostei sale colaborări cu Wanderer (una dintre mărcile care s-au alăturat Auto Union), Ferdinand Porsche a fost implicat în proiect. Așadar, totul arăta bine, dar nimeni nu se aștepta la o turnură atât de dramatică la debutul oficial al mașinii.
Prima apariție publică a Auto Union Typ A a avut loc pe 6 martie 1934. Pilotul Hans Stuck a condus Auto Union Typ A pe pista de curse Avus din Berlin și a stabilit imediat un nou record mondial pentru timpul pe tur. Acesta a fost doar primul semn al avalanșei de victorii la Grand Prix acumulate de mașinile Auto Union.
Imediat după începerea sezonului competițional, ceva a devenit clar: Auto Union Typ A în mâinile lui Hans Stuck era ceva de neoprit. Au fost câștigate trei curse de Grand Prix (Germania, Elveția și Cehoslovacia). Au fost ocupate două locuri secunde la Grand Prix-ul Italiei și la Eifelrennen, toate acestea pe lângă victoriile din cursele rutiere și cursele montane hill-climb. În final, Hans Stuck a câștigat titlul de campion european. Alți piloți care au contribuit la dominația Auto Union în motorsport în a doua jumătate a anilor treizeci au fost Prince of Leiningen, August Momberger, Achille Varzi, Bernd Rosemeyer, Ernst von Delius, Rudolf Hasse, H.P. Muller, Luigi Fagioli, Tazio Nuvolari, Christian Kautz și, pentru scurt timp, în 1939, Georg Meier.
În anii următori, mașinile de curse Auto Union au căpătat forme și tehnică nouă. Typ B a fost prezentat în 1935, iar Typ C a preluat succesiunea în 1936 și 1937. Cilindreea motorului a evoluat de la 4,3 la 6,0 litri, în timp ce puterea a atins un maxim de 560 CP. Una dintre configurațiile de curse ale monopostului Typ C avea roți duble la puntea spate. În timpul sezonului 1937, mașinile Auto Union au participat la 54 de curse, câștigând 32. Lucrurile s-au schimbat odată cu adoptarea formulei de trei litri, în 1938. Drept urmare, Auto Union Tipul D a fost echipat cu un motor V12 supraalimentat, care era capabil să dezvolte 420 CP. Îmbunătățit pentru sezonul 1939, acest motor producea aproximativ 500 CP. Al Doilea Război Mondial a întrerupt evoluția magnifică a Auto Union în motorsport. Doisprezece dintre cele 55 de mașini de curse (de la Typ A la Typ D) au fost trimise în URSS de către puterea administrativă sovietică.
Aceeași tehnică fabuloasă de mare viteză, alte implicații
Compania Daimler-Benz AG s-a simțit pusă sub presiune de către Auto Union. Ca urmare, marca din Stuttgart a ales calea escaladării: Rudolf Caracciola, pilotul al uzinei, atacă recordurile lui Stuck. La sfârșitul lunii octombrie 1934, el stabilește propriile recorduri internaționale pe autostradă în apropiere de Gyon, Ungaria, folosind un automobil special construit pentru a doborâ recorduri. Printre altele, el a obținut o viteză medie de 316,592 km/h pe distanța de o milă cu start lansat.
Pentru inginerii și mecanicii de curse de la Auto Union, acesta a devenit imediat pragul de lăsat în urmă în 1935. Pornind de la mașina de competiții Auto Union, ei au început prin a studia o caroserie nouă înrecurgând la un tunel aerodinamic. Mai întâi s-a mers pe ideea unui post de pilotaj deschis, apoi s-a trecut la proiectarea unui cockpit închis, mai avantajos în plan aerodinamic. Auto Union Rennabteilung a integrat rezultatele obținute în tunelul aerodinamic de la Institutul de Cercetare Aeronautică Berlin-Adlershof în proiectarea a ceea ce a devenit ulterior vehiculul său de spulberat recorduri – „o premieră în construcția de mașini de curse europene’, așa cum a notat pe atunci „Automobilrevue’.
Într-o caroserie desenată parcă pentru a-și lua zborul, a fost amplasat în poziție centrală motorul Auto Union cu 16 cilindri din sezonul 1935. Cilindreea acestuia a fost calibrată la aproximativ 5,0 litri. În pofida acestui fapt, respectiva versiune timpurie a motorului, cu cei 343 CP ai săi, mai avea nevoie de perfecționări până să furnizeze puterea de 375 CP, atinsă ulterior tot în 1935. Șasiul și suspensia proveneau cele ale mașinii de curse Typ C din 1934, în timp ce silueta alungită, rafinată aerodinamic – cu o aripioară la partea spate și arcadele roților în formă de lacrimă – iese complet din tiparele configurațiilor competiționale.
Dăm și noi jos niște recorduri, sau ce facem aici?
Mașina a ieșit de pe porțile atelierului Auto Union Rennabteilung din Zwickau în decembrie 1934. Apoi a fost testată în premieră pe circuitul Avus din Berlin pe 17 decembrie. Către sfârșitul lunii ianuarie 1935, s-a luat o decizie: încercarea de record va avea loc în Ungaria – pe același segment de lângă Gyon unde Caracciola stabilise recordul probei pentru Mercedes-Benz în anul precedent.
Totuși, ceva ce nu putea fi controlat de Auto Union Rennabteilung a „tras frâna de mână’ pentru îndeplinirea planurilor: schimbarea condițiilor meteo. Cu toate acestea, pe 5 februarie au avut loc două teste. Din cauza vremii imprevizibile și a deteriorăriii circuitului de eșapament, se decide sistarea tentativelor de record și se stabilește reluarea acestora undeva, la sud de Milano. Însă nici acolo condițiile nu au fost ideale: traseul planificat era acoperit de zăpadă, așa că Auto Union s-a îndreaptat și mai mult spre sud. În sfârșit, a fost ales un segment de drum potrivit pe șoseaua Florența-Viareggio, între Pescia și Altopascio, în proximitatea orașului Lucca.
Primele teste au avut loc pe 14 februarie 1935. A doua zi dimineață, la ora 9:00, mașina a apărut din nou pe segmentul de drum de lângă Lucca – cu Hans Stuck la volan. Arbitrii oficiali erau și ei prezenți –cronometriști independenți, așa cum erau numiți la acea vreme. Ei foloseau cronometre de ultimă generație, echipate cu fotocelule declanșate electric. Stuck face câteva treceri, care au condus la umtimele ajustări. Apoi a venit momentul probei oficiale, iar obiectivul ambițios a fost, în sfârșit, atins: după două treceri pe segmentul stabilit, recordul de viteză pe o milă cu start lansat în Clasa Internațională C este restabilit de Auto Union la 320,267 km/h. În plus, dispozitivele de măsurare au înregistrat un timp de doar 11,01 secunde pentru o secțiune a trecerii de întoarcere din „Run 3 Stuck II’, rezultând viteza de exact 326,975 km/h. Această cifră a făcut oficial din automobilul Auto Union Streamliner „cea mai rapidă mașină de competiții rutiere din lume’.
Încurajați de respectivele rezultate, specialiștii de la Auto Union Rennabteilung au găsit de cuvință să înscrie prototipul „streamliner’ Auto Union Lucca în cea de-a cincea ediție a competiției Avus Rennen, alături de două monoposturi cu motor central Auto Union și încă o versiune Rennlimousine. Mai grele decât mașinile standard de Grand Prix, cele două automobile atipice Auto Union nu au adus satisfacție cu acest prilej. Mașina Auto Union Lucca, avându-l la volan pe prințul Hermann zu Leiningen, nu a făcut față ritmului cursei și a abandonat tehnic. Rezultalele de top la Avus Rennen 1935 au fost obșinute de concurența din Stuttgart.
Trecutul, readus la viață în primul sfert de veac al noului mileniu
Audi a recreat exemplarul Auto Union Lucca cu contribuția companiei britanice Crosthwaite & Gardiner pe baza unor fotografii istorice și a diverselor alte documente din arhive. După ce au petrecut ceva mai mult de trei ani pentru construcția mașinii, specialiștii britanici în restaurare au finalizat proiectul la începutul anului 2026. Toate componentele au fost realizate manual. Munca grea a dat roade: la sfârșitul lunii aprilie, a fost măsurat un coeficient de rezistență aerodinamică la înaintare Cx=0,43 în tunelul aerodinamic Audi.
Managerul de proiect pentru construcția modelului Auto Union Lucca a fost Timo Witt. El este responsabil de colecția de vehicule istorice de la Audi Tradition din 2015 și, anterior, a petrecut mai mult de zece ani ca inginer în motorsport. Timo Witt a împărtășit câteva detalii fascinante despre construcția vehiculului: „Desigur, am recreat mașina cât mai autentic posibil, dar, în același timp, aspecte precum durabilitatea acestei mașini și maximizarea eficienței înmaterializarea proiectului au fost, de asemenea, importante pentru noi.’ El ilustrează acest lucru cu două exemple: Audi Tradition a echipat Lucca cu un motor cu 16 cilindri de Auto Union Type C 1936, deoarece motorul său de 6,0 litri (520 CP/4500 rpm) este vizual imposibil de distins de motorul original de 5,0 litri (total indisponibil).
Sub forma proaspăt reprodusă, Auto Union Lucca include mai multe modificări care au fost operate inițial pentru Avus Rennen de la Berlin, din mai 1935 – cum ar fi cele de la sistemul de răcire. Timo Witt: „Am făcut aceste modificări la Auto Union Lucca deoarece, altfel, vehiculul ar fi fost supus unui stres termic excesiv în timpul viitoarelor noastre demonstrații.’ După ce a fost prezentată în premieră, dar în cadru restrâns, la Lucca, în Italia, reproducerea actuală a automobilului de record Auto Union își va face prima apariție publică în mișcare la Goodwood Festival of Speed, între 9 și 12 iulie.
Detail: the Auto Union logo as used on the Auto Union racing cars of the 1930s.more
Driving shot at the first roll-out. Side view.
Detail: 16-cylinder-engine with supercharger.