Test în duet: Corolla de nevoi a lumii

vezi galeria foto

În timp ce alte mașini sunt promovate agresiv pe baza unor argumente emfatice, Toyota Corolla tace și face. Am încercat să aflăm rețeta care a convins deja peste 40 de milioane de clienți din întreaga lume în deja tradiționalul test în duet.


În antiteză cu metamorfoza generală prin care trece industria auto, încă mai există clienți care nu țin cont de avalanșa de SUV-uri, crossovere, MPV-uri, coupe-uri cu patru portiere și alte î‌ncrucișări bizare ale segmentelor convenționale. Aceștia sunt cei care, atunci când sunt în căutarea unei mașini noi, au o rețetă clasică în minte: o berlină în trei volume, cu patru uși tradiț‌ionale și un portbagaj încăpător. Aceasta trebuie să fie bună și pentru alergătura zilnică din oraș, suficient de confortabilă și spaț‌ioasă încât să fie un companion de nădejde în concedii, iar pentru că recesiunea s-a sfârșit doar în analizele economiștilor, să fie ieftină de întreținut și cumpătată cu combustibilul.


Nicio mașină nu se pretează mai bine acestui scenariu decât o berlină de clasă compactă cu motorizare diesel. Iar dacă este introdusă în ecuație și fiabilitatea – pentru că nimeni nu-și dorește o mașină care se defecteză când ți-e lumea mai dragă – ajungem într-un cerc foarte restrâns de opțiuni, în mijlocul căruia se găsește mașina care a convins cei mai mulți clienț‌i din istorie. Ajunsă astăzi la cea de-a XI-a generație, Toyota Corolla a depășit recent pragul de 40 de milioane de exemplare comercializate la nivel global de la debutul din 1966, surclasând categoric orice alt competitor.


Pentru a afla care sunt atributele prin care Corolla a ajuns să fie un bestseller mondial, am decis să o trecem prin deja tradiționalul „test în duet’. Alin Ionescu și Monica Cismaru, redactor la revista Unica, vor analiza dacă această Toyota se mulează pe stilul lor de viață, trecând-o prin diverse scenarii timp de o săptămână. Iată impresiile fiecăruia:


Alin: Trebuie să recunosc că inițial nu am crezut că Toyota Corolla este o mașină care mi se potrivește. Proporțiile de limuzină clasică, interiorul sobru și motorizarea diesel de 90 CP mi s-au părut mai convenabile pentru publicul mai matur, eventual trecut de 40 de ani. Însă am acceptat provocarea și am păstrat Corolla timp de o săptămână, în care m-a însoțit în rutina mea zilnică. Primul lucru pozitiv pe care l-am remarcat când m-am urcat în ea a fost senzația de spațiu. Practic, deși este dezvoltată pe o platformă de clasă compactă, Corolla este la fel de spațioasă ca o mașină de clasă medie. Nu-mi vine în minte niciun alt model din acest segment în care să pot regla scaunul șoferului după nevoile mele (adică o înălțime de 1,87 m), iar apoi să pot lua loc confortabil pe bancheta din spate. Și pentru că am ajuns aici, un alt detaliu plăcut este lipsa unui tunel median în zona picioarelor pasagerilor din spate, permiț‌ându-i celui de pe locul din mijloc să se bucure de același confort asemenea celorlalți doi ocupanți de pe banchetă. Iar portbagajul… ei bine, acesta lasă senzația că poate înghiți orice, chiar și trollerele cu care Monica pleacă în concediu.


După ce m-am obișnuit cu etajarea cam lungă a transmisiei, am remarcat că motorul diesel nu este tocmai puturos, în ciuda cilindreei de numai 1,4 litri. Cei 90 CP și 205 Nm împing cu ușurință masa de 1,2 tone a Corollei, oferind reprize remarcabile, iar sunetul acestuia este bine antifonat în interior. Iar în rarele momente în care mi-aș fi dorit mai multă putere (tinerețea asta…), m-am resemnat cu gândul că un plin de motorină mi-ar putea ajunge chiar și mai bine de o lună. Și asta pentru că această Toyota se mulțumește chiar și cu puțin peste 5 l/100 km în regim mixt, iar cu un volum ar rezervorului de 50 l, ar putea parcurge în mod curent aproape 1.000 km cu un plin.


Însă poate cel mai important atu al Corollei mi s-a părut senzația de mașină indestructibilă. Oricât de proaste ar fi drumurile pe care rulează și oricât de agresiv ar fi condusă, japoneza asta pare că ar putea să ruleze multe sute de mii de kilometri fără nicio problemă majoră. Și odată ce am ajuns să privesc problema astfel, interiorul nu mi s-a mai părut sobru, ci durabil și atemporal, promițând că se va păstra în starea actuală și zece ani de-acum încolo. Iar această senzaț‌ie îți induce un confort psihologic pe care cu greu l-ai putea atinge în alte mașini. Poate cel mult într-o altă japoneză.

Monica: Dacă nu v-ați prins încă, eu joc rolul de profană în această serie de test drive, iar atitudinea condescendentă cu care sunt tratată de colegul meu e mai degrabă amuzantă. Încă se fac pariuri asupra momentului în care mi se va opri motorul în mijlocul intersecției… Iar Alin, când mi-a pus la îndoială capacitatea de a umple un portbagaj cu sacoșe de cumpărături, a greșit. NU există un portbagaj prea mare pentru dispoziția și posibilitatea mea de a face cumpărături, dar trebuie să recunosc că Toyota Corolla mă provoacă la acest capitol. Ceea ce nu poate fi decât de bine. M-am urcat la volan după o pauză destul de lungă de condus, timp în care mă temeam că mi-am pierdut din reflexele de șofer și simțul orientării (cât aveam și eu…), iar faptul că urma să conduc o mașină străină mie mă incomoda puțin. N-a fost cazul.

Trecerea a fost lină și plăcută, mă simț‌eam ca și cum aș fi condus Toyota Corolla o viață întreagă. Foarte prietenoasă și confortabilă, m-am atașat de ea imediat. Și revin la spațiu n-am avut probleme cu geamantanele și sacoșele mele de cumpărături, deloc puține. Ceea ce e pe placul meu, bineînțeles, știți, am mai spus, iau toată casa după mine când călătoresc. Adică pasagerii ceilalți trebuie să-și restrângă drastic cele trebuincioase ca să-mi încapă mie trusoul de drum. Ei bine, surpriză, de data asta n-a trebuit să renunțăm la nimic, au î‌ncăput toate și î‌ncă mai era loc. Iar în interior, n-am probat deloc senzația de „genunchi la gură, întâlnită în alte limuzine cu pretenții, m-am simțit ca-n fotoliul de acasă. Mașina parcă ne trăgea la drum. Aș pleca oriunde cu ea cu ochii închiși (vorba vine), pentru că o simt că este puternică și sigură, ceea ce-mi lipsește mie are ea.

Spuneam mai demult că, pentru mine, mașinile se împart în două categorii: frumoase sau… nu. Ei bine, simt că evoluez și devin din ce în ce mai puțin superficială. Mașinile trebuie să fie frumoase, sigure și rezistente. Într-adevăr, are un design deloc pretenț‌ios, un interior mai sobru și mai puțin sofisticat, dar îți transmite acea siguranță pe care începi s-o apreciezi din ce în ce mai mult, mai ales dacă faci parte din categoria celor care se apropie sau chiar au 40+, menț‌ionată de Alin la început. Șiii, 40 e noul 30, așa că factorul cool e acoperit. La volanul Toyotei Corolla m-am simțit „safe, nu e mașina cu care să bravezi, ci să-ți faci rutina zilnică din ce în ce mai plăcută serviciu, școală, cumpărături, vacanț‌e. E pentru cei care știu ce vor și știu cum să și obțină.

Verdict:

Alin: Spre deosebire de alte modele care mizează pe primele impresii, iar apoi dezamăgesc în timp, Toyota Corolla este genul de mașină pe care știi că te poți baza în orice situație. Spaț‌ioasă, confortabilă, practică și economică, japoneza îți transmite un confort psihic care te eliberează de stresul cotidian.

Monica: Dacă îmi e permisă o analogie forțată, mașina asta e ca bărbatul cu care alegi să te măriți: adică nu ajunge doar să fie frumușel, amuzant, să te distrezi cu el la mare o vară. Vrei stabilitate și siguranță, să poți construi ceva împreună cu el. Mașina asta nu pare să te lase la greu, ci te ajută să te descurci.

CITEȘTE ARTICOLE SIMILARE