2MSUPERSONIC

Pe Roxana o știu de mulți ani de la televizor, de la ProMotor. Așa cred că o știe întreaga Românie. Tipa aia înaltă, cu picioare lungi de tot pe care o vezi mereu lângă o mașină.

ÎNTÂMPLAREA A FĂCUT SĂ O CUNOSC ȘI PERSONAL ACUM CÂȚIVA ANI, CÂND AM îMPĂRȚIT ACEEAȘI ZONĂ DE INTERES JURNALISTIC: vehiculele comerciale. Felul în care relaționa Roxana m-a făcut să o simpatizez instant. Nu avea deloc acele aere de vedetă la care mă așteptam. Și mă bucura nespus asta, deoarece iată că drumurile noastre s-au întrepătruns din nou acum, când am invitat-o călduros să realizăm acest interviu pentru proiectul meu de suflet, Driven Lady by Auto Bild România.

În România, când spui Roxana Ciuhulescu, instant te gândești la mașini sau la subiecte conexe cu lumea auto. Povestește-ne despre relația ta cu mașinile și cum ai reușit să asociezi imaginea ta cu piața auto.

Se întâmpla în 2000, un casting pentru cea mai populară emisiune auto numită ProMotor. Lista de potențiale prezentatoare era lungă și conținea și nume sonore: Delia Matache, Diana Munteanu, Gina Pistol sau Nicoleta Luciu. Am participat și eu și am trecut de cele 3 etape de preselecție. În faza finală ne-a votat publicul și, spre surprinderea mea, am obținut cele mai multe voturi. Eu pariam pe Delia sau pe Nicoleta Luciu, erau pe val în perioada respectivă. Și uite așa, într-o zi de joi, m-am trezit la cârma ProMotor. Nu știam cum să gestionez nici emoțiile, nici partea de prezentare, am vrut să dau bir cu fugiții. Prima emisiune am înregistrat-o la Salonul Auto de la Paris și aveam o echipă întreagă de producție. Eram timorată, dar cu ajutorul producătorului, Adrian Cheltuitoru, am reușit să depășesc acest prag. Și când știam că anual se caută prezentator pentru emisiunea asta, m-am trezit că deja aveam 3 ani de când eram acolo, la cârma ei. Apoi au mai urmat 10 ani frumoși. În total, sunt 22 de ani de când sunt conectată la piața auto și îmi place mult, ador mașinile. Emisiunea asta mi-a venit mănușă și, recunosc, mi-e dor de ea.

Care a fost parcursul tău profesional până în prezent? Care a fost, să zicem, cea mai mare provocare? Dar cea mai mare satisfacție?

Cea mai mare provocare a fost când am zburat cu MiG 21 LanceR, am devenit prima (și, deocamdată, ultima) femeie care a zburat civil cu un supersonic. În noaptea dinaintea zborului n-am închis un ochi, am fost agitată. Trecusem de câteva etape medicale ca să obțin viza medicală de zbor, apoi am făcut proba fizică a aeronavei. În ziua zborului, îmi era frică. Dar nu de zbor, ci de faptul că ceva m-ar putea împiedica s-o fac. Însă toate planetele s-au aliniat. Baza 86 Aeriană Borcea rămâne în sufletul meu, cu toată echipa sa.

Cea mai mare satisfacție am avut-o când i-am întâlnit pe Michael Schumacher și pe Paul Walker. Pe Schumi l-am întâlnit la GP Instanbul, în timp ce pe Paul l-am întâlnit în SUA, la celebra cursă Pikes Peak, unde am și realizat un interviu cu el.

Trebuie să ne povestești puțin și despre curajul de a poza în Playboy. Cum te-a făcut să te simți? Cum a schimbat acel moment percepția ta despre tine? Dar percepția celorlalți?

Nu l-aș numi curaj, ci mai degrabă nebunie. Propunerea de la Playboy a venit într-o perioadă foarte bună a vieții mele și nu pot spune că regret că am pozat. A fost o altă provocare a vieții mele și eram reticentă să-i spun mamei. Ea chiar m-a încurajat și asta mi-a dat aripi, era părerea care conta cel mai mult pentru mine. După ce a ieșit revista pe piață, câteva luni nu am mai ieșit la petreceri decât cele strict pentru Playboy, în care știam că sunt protejată. Dobândisem o oarecare teamă de a merge în public. Au fost oameni care m-au judecat și asta m-a durut. Însă, oricum, nu-i poți face pe toți să te iubească și nici nu ar fi indicat.

Piața auto, dacă ne referim la audiovizual, presa scrisă, dar și la procentul efectiv de șoferi bărbați, este o piață eminamente masculină. Cum a fost pentru tine experiența de a fi femeie în zona auto?

La început eram trimisă frecvent la cratiță, dar mă așteptam. Ulterior, toți au început să se obișnuiască cu mine, atât la evenimentele auto, cât și la curse. Iubesc mașinile, am un respect deosebit și din dragoste pentru ele, am obținut toate categoriile și atestatele profesionale. A fost un pic ciudat pentru mine când am fost la primul test de camioane și când instructorul m-a întrebat dacă am venit să fac poze cu camionul. Asta m-a scos din minți.

Ce reprezintă pentru tine ideea de feminitate și cum o exprimi?

Nu cred că am știut niciodată să fiu feminină, iar la capitolul ăsta, am încercat să „fur' de la alte femei. De când mă știu, am fost băiețoasă, însă admir această calitate la alte femei. Deci nu prea cunosc termenul de „feminitate'. Pentru mine, combinezonul de raliu sau cel de aviație reprezintă piesa de rezistență. Când trebuie să îmbrac o rochie, îmi fac cruce și mă rog să nu mă împiedic. Nu de alta, dar să pici de la 2 metri e tare nasol.

Ce mașină conduci în prezent și de ce ai ales-o?

Până de curând, am condus un Rexton și cu greu m-am desprins de el. A fost o mașină incredibil de mișto, dar a trebuit s-o dăm. Pentru că suntem foarte înalți și pentru că avem doi copii, ne-am orientat către un SUV. După multe teste, am ajuns la concluzia că SsangYong Rexton este cea mai bună soluție în raportul calitate-preț. Momentan, merg cu o „sufragerie' pe roț­i, un Patrol de 7 locuri. E ca și cum mă duc cu autobuzul la serviciu.  Însă este o soluție de moment. Prioritar pentru noi este casa, ulterior vine și mașina. Doamne ajută!

Care este mașină visurilor tale și de ce?

Grea întrebare! Mașina visurilor mele trebuie să fie înaltă, spațioasă, suficient de sportivă, să nu-i lipsească padelele și soundul turbo, scaunul să mă „îmbrace' bine și împreună să facem corp comun. Să aibă un sistem de sonorizare impecabil, să fie și compactă, un tablou de bord nu prea complicat, să aibă și trapă și dacă s-ar putea s-o și decapotez. Să consume puțin, să aibă și portbagaj suficient de mare și să nu fie scumpă. Acest model de mașină cred că nu s-a inventat încă.  Sunt trăsături care îmi plac la anumite mașini, însă până acum nu am întâlnit mașina perfectă.

Conduci de plăcere sau de nevoie? Care este sentimentul pe care îl ai la volan?

Câteodată conduc de plăcere, însă de cele mai multe ori conduc de nevoie. Într-un București hiperaglomerat, nu se cheamă plăcere, ci uzură. Pierdem prea multe ore în trafic, care devine din ce în ce mai sufocant. Însă am și momente când evadez din București și atunci da, conduc de plăcere. Ador să conduc, să ascult muzică bună și să mă gândesc la lucruri frumoase. Îmi place condusul sportiv și câteodată îmi doresc o mașină sport, compactă, bine antifonată, turbo și cu padele. Dar un filosof zicea că în viață nu le putem avea pe toate.

Ce lecții ai învățat în trafic? Dar în viață?

În trafic, ca și în sport, trebuie să nu-ți lipsească bunul-simț și fairplay-ul. Chiar dacă uneori simțim că suntem într-o junglă urbană, regulile de bun-simț nu trebuie să ne lipsească. Știu ce mă enervează în trafic: muzica mașinilor dată tare, scrumatul și aruncatul țigărilor pe geam și obrăznicia/tupeul unora.

Care este outfitul tău preferat și de ce?

Sunt adepta ținutelor sport, iar garderoba mea este preponderent formată din articole lejere. Însă ador să mă îmbrac în combinezon, fie că vorbim de cel de raliu, fie de cel de aviație, sunt ținutele mele preferate. Veneam de la o nuntă, îmbrăcată cu o rochie cu trenă. La semafor, un polițist îmi făcea semn că e în neregulă ceva la mașină. Când am scos capul pe geam să văd ce îmi indică, am realizat că trena rochiei atârna. N-am fost atentă la asemenea detalii, pentru că nu sunt obișnuită, am un cu totul alt stil.

Cum percepi tu nemurirea și cum anume te gândești să devii nemuritoare? Ce anume dorești să lași generațiilor viitoare?

Nemuritoare? În niciun caz, obosesc și eu la un moment dat. Deviza mea este să nu fac umbră pământului degeaba, să las ceva în urma mea. Alături de organizația Blue Life, lupt să fac un centru pentru copiii ce suferă de autism, în mod special pentru copiii ce provin din medii defavorizate, pentru familiile fără posibilități. La finalul anului, în luna noiembrie, vom organiza o acțiune caritabilă. Copiii aceștia au mare nevoie de suportul nostru.

Care sunt proiectele în care ești implicată în prezent?

Momentan organizez etapa a 6-a din Campionatul Național de Off Road. Alături de soțul și de colegii mei din clubul CORB44, pregătim a 8-a ediție a etapei Corb Adventure Days 2022, eveniment ce va avea loc la Târgoviște, în perioada 8-11 septembrie. Apoi, la final de an, să ajut la ridicarea unui centru pentru copiii autiști. Sunt printre cele mai importante planuri ale mele pe anul ăsta.

Care sunt planurile tale? Ce proiecte plănuiești pentru viitor?

Îmi doresc să mă reîntorc în lumea auto, să-mi dezvolt canalul meu de YouTube despre mașini, să călătoresc mai mult, să am timp îndeajuns pentru familie și să fac mai mult sport. Și ar mai fi ceva…

Ce părere ai de trendul realității virtuale? Te vezi locuind în Metaverse?

Deocamdată este doar un trend. S-a încercat și în anii 90, dar era limitat de tehnologie. La fel și acum. E prea scump și nu e îndeajuns de bun încât să merite. Poate peste 10-15 ani, când se dezvoltă tehnologia.

Cum gestionezi evenimentele ultimilor ani (corona, proximitatea cu războiul, schimbările dramatice și foarte rapide ce se întâmplă la nivel global)? Care e secretul unei vieți echilibrate în mijlocul haosului?

Când a venit pandemia peste noi, din punct de vedere profesional, am pierdut tot. Cu toții am știut când a început pandemia, însă nimeni nu știa când se va încheia, iar treaba asta mi-a dezvoltat o anxietate, nu știam ce voi face mai departe. După ce am ieșit din izolare, am luat-o de la capăt și cu greu am urnit lucrurile, din punct de vedere economic, totul era la pământ. Însă cu răbdare și credință, cu liniștea din sânul familiei, am reușit să mă mobilizez și să prind aripi.