Volvo V40 de la 12.000 de euro: Altfel de V

Nu mai văzuse Volvo  aşa ceva: în 1996, primul V40 a primit distincţia de cel mai frumos break. Până atunci, designul mărcii suedeze nu reuşise să se elibereze de formele vechi, colţoase. Acel titlu, mai ales că a venit dintr-o ţară celebră pentru design, a stimulat eficient evoluţia stilului Volvo către fluiditate şi eleganţă dinamică.

Volvo V40 a reapărut în 2012 sub o cu totul altă formă, ilustrând ideea că şi nordicii (consideraţi a fi reci şi conservatori) sunt capabili de înnoiri ample în viziune şi în tratarea temelor. De această dată, indicativul V40 a fost aplicat unui hatchback compact cu tentă premium, aruncat în arena acestei disputate clase direct în segmentul premium. Această perspectivă e cunoscută şi la Göteborg: nu mai contează cât e volumul portbagajului dacă ai un design realmente reuşit. Cât despre portbagajele „fără fund” ale fostelor serii 240 sau 740 din anii ’70 şi ’80, acestea sunt istorie.

Limbajul designului vorbeşte acum pentru Volvo mai elocvent ca niciodată. Au trecut mai bine de 5 ani de la debutul lui V40 şi nu se poate spune că hatch-ul suedez ar arăta pe undeva obosit. Luminile din spate, dispuse în prelungirea montanţilor, sunt unul dintre cele mai convingătoare elemente de identitate pentru imaginea mărcii. Partea din faţă şi profilul nu demonstrează vreun efort pentru ieşirea din tiparele clasei, dar sunt frumos armonizate. Interiorul nu are o dimensionare prea generoasă, funcţionalitatea maşinii fiind corespunzătoare, mai degrabă, unui cuplu cu copii ajunşi adolescenţi (doar locurile din faţă oferă condiţii de spaţiu şi de şedere pe măsura tentei premium a lui V40).

Subţierea suprafeţei vitrate înspre spate şi luneta îngustă impune prezenţa unor opţiuni de genul senzorilor de parcare şi a camerei pentru marşarier. „Micul” Volvo este un vehicul potrivit în mai mare măsură deplasărilor interurbane decât celor din oraş, unde lăţimea sa reală se cere a fi apreciată cu atenţie. La drum lung, automobilul este silenţios şi rulează confortabil. De asemenea, forma scaunelor a fost bine concepută. Uneori, poţi avea impresia că suspensia a reacţionat prea ferm, dar considerăm că e mai bine aşa decât invers.

Pentru că la vremea apariţiei sale motoarele diesel erau pe val, în cele mai multe cazuri veţi da peste astfel de propulsoare sub capota lui V40. La baza ofertei se află un D2 de 114 CP, care are destul nerv şi un consum economic.

Această versiune de 1,6 litri a înregistrat în testul Auto Bild un consum mediu de 4,8 l/100 km. Gama de motorizări diesel merge până la puternicul D4 de 190 CP. În privinţa propulsoarelor cu benzină, la baza ofertei s-a aflat T2, de 120 CP, iar la cel mai înalt nivel, T5 de 254 CP. Prin V40, suedezii şi-au revizuit şi manierele calitative. Statisticile TÜV ne-au confirmat că automobilul se situează de departe peste media clasei la fiabilitate. Poate că perfecţioniştii nu se vor declara încântaţi de rezultat, însă nu e deloc puţin. Cei care vor porni în explorarea pieţei SH după un V40 vor da peste multe maşini înmatriculate în Olanda şi care au peste 200.000 km la bord – dovadă că V40 a fost preferat de către cei care conduc mult. Majoritatea nu au înregistrat defecte semnificative până în prezent.

Pentru că talentele sale au fost apreciate şi s-a vorbit despre asta, preţurile nu sunt dintre cele mai mici. Dacă luăm în considerare o cotă medie de 25.000 de euro pentru maşinile noi, cele de pe piaţa second-hand tind să se situeze pe la jumătatea sumei menţionate. În privinţa calităţii de fabricaţie şi a valorii de revânzare ridicate, V40 se conformează tradiţiei Volvo.

Verdict

Maşină bine personalizată, V40 punctează mai mult la stil decât la latura utilă. Din fericire, performanţele corespund pretenţiilor estetice. Suedezii s-au ţinut de cuvânt în privinţa valorilor casei: calitate de fabricaţie şi fiabilitate.

taguri
Adaugă un comentariu

Cauta masina