Despre business, despre viață: Interviu cu Stefano Albarosa

Ultimul an și jumătate ne-a făcut să ne gândim mai mult la viața noastră și ce înseamnă ea, la conexiunea dintre viața profesională și cea personală, la valori și sens. Chiar și abordarea interviurilor noastre a fost influențată de acești factori complecși macro-sociali. Am ales să le abordăm puțin diferit, pentru a aduce cititorului o abordare mai aproape de esență și pentru a afla cine sunt, oare, oamenii din spatele cifrelor, utilajelor, camioanelor și autovehiculelor despre care tot vorbim.

Am stat de vorbă cu Stefano Albarosa – CEO al companiei Cefin Trucks. Cu toate că până acum, în mulți ani de când cunoaștem Cefin Trucks, nu am discutat decât despre camioane, strategii, obiective și cifre, intuiam că în spatele acestora se află un om cu adevărat interesant. Iată în cele ce urmează ce am aflat de la Stefano, care ne-a vorbit cu sinceritate despre business, despre viață, cât și despre pasiunea lui pentru mașini.

La ce vârstă ai intrat în lumea businessului, de ce ai făcut acea alegere la acel moment, ce anume te-a motivat?

Am la bază o educație în zona financiară, iar primul meu job a fost de Financial Controller (Auditor Intern pentru Pirelli). După terminarea Masteratului, m-am alăturat echipei Iveco tot în rolul de Auditor Intern. M-am reorientat către zona de Operațiuni Comerciale pentru că aceasta era singura oportunitate în cadrul companiei Iveco de a fi trimis ca expat în altă țară. Îmi doream foarte mult să trăiesc în ceea ce numeam „The New Frontier', care în acel moment reprezenta Europa de Est. Așa am ajuns să fiu Region Manager în Ungaria, România și Bulgaria pentru grupul Iveco.

În 1995, într-un moment în care mediul de business era foarte dinamic și oportun, mi-am dorit o schimbare în viață și am început o carieră de antreprenor cu entuziasm, motivație de a-mi testa limitele și dorința de a căuta permanent oportunități.

Care au fost mentorii din viața ta și cât de important ți se pare să avem modele de persoane (atât în viața personală, cât și în business) la care să ne raportăm și spre care să tindem?

Cred că mentorii sunt esențiali în evoluția personală și profesională a fiecăruia dintre noi. Ei nu sunt doar un exemplu, sunt și cei care îți dau sfaturi și stratageme pentru viață. În evoluția mea am avut trei mentori: bunicul meu Stefano, domnul Boschetti – director general în cadrul Iveco în perioada în care am lucrat acolo și domnul Orecchia – primul meu partener de business ca antreprenor.

Care au fost cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de la mentori? Dar cele mai importante lecții pe care le-ai învățat direct de la viață?

Ceea ce înveți de la un mentor este ceva ce îți rămâne pentru toată viața și de cele mai multe ori regreți atunci când nu le respecți sfatul; în special atunci când faci greșeli. Cele mai importante lecții pe care le-am primit de la mentorii mei au fost că „perseverența nu cunoaște eșecuri' și că „ceea ce se obține ușor se pierde ușor'. Le-am transformat chiar în filozofie de viață: oricare ar fi obiectivul, dacă nu depui efort să îl obții, nu te aștepta să știi cum să îl păstrezi și să nu te surprindă dacă îl pierzi. Numai atunci când muncești pentru el și ajungi să îl obții, știi și să îl aperi.

Ceea ce am învățat direct de la viață este că aceasta este în permanentă schimbare, suntem diferiți în fiecare etapă a ei. Eu sunt diferit față de cum eram la 20 de ani, la 30 de ani sau la 40. Suntem ființe umane în permanentă evoluție; percepția noastră asupra vieții, obiectivele după care ne ghidăm, scala noastră de evaluare a performanței, abordarea problemelor, toate acestea sunt în continuă evoluție. Cel mai important este ca întâi să accepți acest lucru și apoi să te adaptezi; câteodată funcționează, alteori nu. Acesta a fost și cazul meu, am fost norocos să mă adaptez în cele mai multe dintre situații în viață, dar au fost și momente în care am suferit pentru că nu am făcut-o.

Cât de mult te-a influențat faptul că în România nu a existat și încă nu există cultură antreprenorială (imaginea generală negativă pe care încă o are antreprenorul în piața românească; faptul că statul român nu susține businessul românesc)? Cum ai combătut toate aceste realități românești cu care, cu siguranță, te-ai confruntat de-a lungul carierei?

Avantajul a fost că în anul 1995, în România se puneau bazele antreprenoriatului; cultura antreprenorială necesită timp de dezvoltare și este grozav să poți fi parte din prima generație care contribuie la aceasta. Toată lumea muncește mult, cu entuziasm, vrea să își depășească limitele până la atingerea obiectivelor. Este greu însă să transmiți acest mod de lucru generației următoare. Atunci când crești având totul, nu mai ești motivat să muncești pentru mai mult și de aici începe declinul.

Unul dintre motivele pentru care mi-am trimis copiii să studieze în alte țări a fost tocmai pentru că mi-am dorit ca ei să își înceapă un drum pe cont propriu, să își creeze propriile experiențe, propriul succes, înainte de a se întoarce, sper, să împărtășim ceea ce avem ca familie.

Cultura antreprenorială ajută un sistem să fie eficient, lumea să lucreze mai mult și mai bine în interiorul său, cunoscând regulile, însă o cultură antreprenorială bine dezvoltată poate fi și o limită: puțini gândesc în afara paradigmei actuale, să facă lucrurile diferit, mai îndrăzneț. De aceea sunt fericit că am avut ocazia să trăiesc începuturile antreprenoriatului în Europa de Est.

Clasa antreprenorială din România a reușit foarte multe în acest răstimp. Multe persoane au plecat practic de la nimic și au ajuns să conducă afaceri de succes în România, dar și în alte țări. De asemenea știu și români care au dezvoltat afaceri de succes în alte țări (Italia, Spania, Portugalia, Ungaria, etc). Succesul se clădește, ca și caracterul, în timp și are la bază perseverența, capacitatea de muncă, efort și, bineînțeles, o anumită doză de noroc.

Separarea între business și viața personală – utopie sau posibilă? Benefică sau nu? Normală sau nu? Care este linia fină a echilibrului între cele două, din punctul tău de vedere?

Despre separarea dintre viața personală și cea profesională am învățat, din păcate, destul de târziu în viață. Regret acum că atunci când aveam 30 sau 40 de ani eram orientat aproape exclusiv către viața profesională. Criza din 2008-2012, care ne-a afectat foarte mult, m-a învățat că, în definitiv, tot ceea ce facem nu are sens decât dacă ne face să ne simțim fericiț i.

Gloria, recunoașterea socială, puterea oferă satisfacție pe termen scurt și folosesc doar egoului propriu, dar nu te fac fericit. Este mult mai bine să ne focusăm să creăm un mediu plăcut alături de toți cei cu care interacționăm, și în special cu cei ce ne iubesc (familie și prieteni apropiați) și cu care trăim toată viața.

Când suntem într-o situație complicată, familia și persoanele apropiate sunt acolo și mai puțin cei din mediul public. Ceea ce am învățat de la mentorii mei și încerc să transmit mai departe și copiilor mei este că la începutul vieții profesionale trebuie să lucrezi mai mult, să te concentrezi asupra afacerii, însă toate acestea fără să uiți de viața personală și de crearea unei familii și a unui cerc de prieteni adevărați; pe termen lung, aceștia îți vor rămâne alături și vor fi cea mai mare sursă de fericire. Am realizat importanța acestui echilibru în special în ultima perioadă, mulțumită copiilor mei și a soției mele Caterina, și încerc să îl mențin.

Cum ai selectat oamenii-cheie ai Cefin Trucks, fiecare director care se ocupă în prezent de segmentele importante vizate de Cefin Trucks (transport internațional, construcții, vehicule specializate)? Ce au acești oameni în mod deosebit, în așa fel încât s-au remarcat și au fost aleși pentru funcțiile respective?

Fiecare om este important în Cefin. Și acesta nu este un clișeu. Factorii-cheie de evaluare pentru mine sunt etică, dedicare, profesionalism, pasiune, capacitatea de a lucra în echipă și simțul umorului. Apreciez lumea implicată, dornică de a contribui la rezultatul firmei și a depune toate eforturile necesare pentru a atinge obiectivele noastre.

Mare parte a oamenilor din Cefin au fost alături de la bun început, alții au plecat și s-au întors, iar alții ni s-au alăturat pe parcurs. Îmi place să consider compania Cefin ca fiind o platformă unde toți angajații se pot dezvolta și unde își pot exprima potențialul lor. Îmi place mult când împărtășesc cu echipa succesul și rezultatele și întotdeauna acord cu mare plăcere bonusurile salariale pentru performanțe: când bonusurile sunt mari, aceasta este dovada că firma merge bine și angajații sunt motivați. În relația cu angajații sunt adeptul unei abordări empatice și deschise. Mă mândresc cu o echipă performantă, în care calitatea umană primează.

Cât de mult te implici în deciziile fiecărui departament și cât de multă libertate în luarea deciziilor lași oamenilor tăi?

Mă implic direct în special în zona comercială, de vânzări, în care, ca și tip de caracter, mă regăsesc foarte mult. Îmi place relația cu clienții mei. În alte departamente, implicarea mea directă este marginală, ca de exemplu în cel de After Sales, unde echipa de management acoperă activitatea foarte bine, sau în cel financiar, unde partenerul meu, domnul Maurizio Rossetto – CFO al companiei, coordonează toată activitatea de administrare.

Care sunt principiile de business după care te ghidezi, principii pe care le-ai învățat, însușit și respectat în anii de experiență acumulați până acum?

Principiul de business în care cred este cel al reciprocității, al câștigului împărtășit, conform căruia toate părțile implicate ies în câștig. Poate că pe termen scurt nu este cel mai rentabil, dar desigur este o garanție de succes pe termen lung pentru că garantează încredere și respect.

Cred cu putere că tot ceea ce facem în activitatea noastră trebuie să aducă valoare adăugată clientului nostru. Cu cât putem să adăugăm mai multă valoare afacerii clientului nostru, cu atât acesta va fi dispus să plătească mai mult pentru serviciile noastre. Obiectivul nostru este să oferim clientului nostru o oportunitate reală pentru afacerea lui și să fie un câștig de ambele părți. În acest sens, încercăm tot timpul să fim proactivi, pregătiți să facem eforturi pentru a veni în întâmpinarea nevoilor clienților, să găsim soluții și să nu ne ascundem în spatele unor reguli stricte, care să blocheze colaborarea.

Cum este să fii antreprenor în România, comparativ cu Italia?

A fi antreprenor în România este un avantaj comparativ cu Italia. În Italia, structura de business este una prestabilită, cu foarte multe reguli, în care ești parte dintr-un domeniu cu tradiție mare unde trebuie să te integrezi în modelele deja existente.

Așa cum dădeam și propriul exemplu, de a merge în părți ale lumii unde poți iniția o afacere într-un mediu deschis spre nou, mi-am îndemnat și copiii să meargă să studieze în alte țări, să cunoască medii, piețe cât mai diverse pentru a putea alege locul și domeniul în care se potrivesc cel mai bine. Și aceasta este o strategie bună în special într-o afacere tradițională precum cea a noastră. Acesta este un sfat pe care îl dau și prietenilor: îndemnați-vă copiii să plece în zone noi, neexploatate, în afara zonei lor de confort; chiar dacă nu își vor descoperi adevărata pasiune, cu siguranță se vor întoarce cu o experiență mai bogată.

Familia pentru copii trebuie să fie percepută ca o „parașută', care te salvează la nevoie și îți dă siguranța când ieși din zona ta de confort. Ea trebuie să fie acolo doar la nevoie și nu trebuie să fie o sursă de întreținere gratuită care să te îndemne să nu faci nimic din viața ta.

Ce anume te motivează să mergi înainte? Ce înseamnă o viață împlinită, din punctul tău de vedere?

Din fericire, după foarte mulți ani de experiență și muncă, consider că am tot ceea ce am nevoie în special pe plan personal. În fiecare etapă din viață, motivațiile sunt diferite. Recent, ceea ce m-a motivat să merg înainte a fost dorința de a trece compania Cefin peste perioada foarte grea traversată pe timpul crizei din 2008-2012. A fost o ambiție personală și mă bucur că am reușit. A fost o lecție importantă, care ne face ca acum să fim mai atenți în ceea ce facem.

Perioadele grele, dacă firma este bi­ne pregătită, pot deveni chiar cele mai bune oportunități de dezvoltare a businessului. Ne dorim să fim o companie care să crească organic, să facem planificările pe termen lung, să nu ne periclităm stabilitatea financiară și să fim oricând pregătiț i să profităm de oportunități ale pieței. Îmi place foarte mult ceea ce fac, sunt norocos că viața profesională coincide și cu hobby-ul meu și mă bucur foarte mult să lucrez cu toți colegii mei la Cefin.

O viață împlinită pentru mine este atunci când lumea din jurul meu este fericită alături de mine, când copiii mei sunt mai bine decât mine, când soția mă iubește și nu mă ia întotdeauna în serios și când mă uit dimineața în oglindă șI zâmbind îmi fac planul pentru acea zi.

Povestește-ne despre pasiunea ta pentru mașini: ce mașini ai în colecție, de ce le-ai ales toc­mai pe acestea și care este sta­rea pe care acestea ți-o dau, atunci când te afli la volan?

Îmi place foarte mult să conduc și să pilotez. Experiențele pe care mi le-am creat la bordul unei mașini, al unui avion, barcă sau motocicletă sunt di­ferite, inedite și complementare. Una dintre mașinile pe care îmi place să le conduc în timpul liber este acest MG MGA 1600 Roadster. Automobilul a fost fabricat cu peste 60 de ani în urmă cu volan pe partea stângă, pentru piața europeană.

A rămas la proprietarul inițial până în 2011, când a fost cum­părat de mine. Am realizat o restaura­re completă pe o perioadă de 2 ani. Mașina este vopsită în aceeași culoare pe care a avut-o când a părăsit linia de producție: exterior negru și interior roșu. Automobilul are o stare tehnică și cosmetică foarte bună și este mași­na perfectă pentru raliuri clasice și pentru plimbări în zilele lungi de vară.

Am ales acest automobil deoarece are un design superclasic, fără o linie dreaptă de jur împrejur. Deși modestă în ceea ce privește „performanțele', îmi plac designul și liniile sale frumoase și curbate.

Este automobilul perfect pentru ra­liurile de mașini clasice sau pentru condus primăvara și toamna. Atât lui Cati, soția mea, cât și mie ne pla­ce foarte mult să o conducem cu oca­zii speciale.