Interviu: Marius Bogdan Pîslariu – Brokerul miliardarilor

De Marius am auzit de pe canalul de YouTube al lui Ștefan Mandachi, pe care îl urmăresc și îl admir de dinaintea începutului pandemiei, dar care în timpul pandemiei a fost pentru mine ca un far al speranței și curajului. Și chiar aveam nevoie de speranță și curaj! Pe canalul de YouTube al lui Ștefan am urmărit mulți invitați, însă Marius a avut acel ceva care m-a făcut să doresc să îl cunosc: este deschis, sincer, cald, are un zâmbet de om onest, muncitor, curajos, self-made și știe ce zice! Când l-am ascultat prima dată în cele două videouri, mintea mea a făcut aproape neîntrerupt click-click-click! Așadar, am decis să îi dau un mesaj pe Facebook și să îl invit să facă parte din Driven Arabia! Mi-a răspuns în două minute and the rest is history!

Text: Cornelia Rotaru

Marius ne-a oferit o zi de Dubai tour, exact așa cum îl prezintă clienților săi: Dubaiul neturistic, cel care trăiește, vibrează și inspiră. Însă experiența cea mai de preț pe care am primit-o în acea zi a fost oportunitatea de a sta lângă el și de a vedea în mod nemijlocit cum este el de fapt. Asemenea oameni îți dau efectiv aripi!

Dubaiul este un loc unde se întâlnesc multe naționalități și culturi. Cum percepi expunerea ta la o așa diversitate? Cum ai integrat această expunere în tine?

Eu am fost încă din liceu expus la diversitatea de culturi, deoarece eram membru în mai multe ONG-uri și am avut multe schimburi inter-multiculturale, a fost pentru mine o perioadă preparatorie pentru ce avea să urmeze în viața mea. După aceea am locuit în Tokyo, care nu este Dubai, însă și acolo este o expunere destul de mare la multiculturalitate. Partea de integrat ajută foarte mult în ideea în care ajungi să accepți pe absolut oricine exact așa cum e, fără să judeci, pentru că înțelegi că fiecare este diferit, nu doar ca naționalitate, rasă, religie, mentalitate. Expunerea asta te ajută să apreciezi întreaga umanitate pentru diversitatea asta. Am prieteni din multe țări și zone ale globului, atât din Siria sau din Moldova, cât și din Rusia, din Ucraina.

Ce reprezintă Dubaiul pentru tine și cum s-a modificat percepția ta de când ai ajuns până în prezent, este Dubai acasă pentru tine?

Da, Dubai este acasă. Cât am stat 3 ani și jumătate în Tokyo, nu m-am simțit  niciodată ca acasă. Ce reprezintă pentru mine acum Dubai, exceptând ideea de casă: mă regăsesc aici, nu știu pentru cât timp, dar dacă vor reuși să implementeze mai rapid acel proiect „Dubai 2040′ în care și-au luat angajamentul că 60-70% din spațiile dintre comunități vor fi păduri și parcuri, lucrurile se vor schimba și mai mult. Mie îmi lipsesc fără să vreau foarte mult pădurile, vreau să merg cu bicicleta în pădure. Îmi lipsește muntele. Aici sunt munți sterpi, fără verdeață.
În momentul de față, pe lângă faptul că este acasă, ținând cont că trăiesc aici, la început l-am văzut diferit, l-am văzut ca pe o provocare. Acum reprezintă, pe lângă ce am menționat mai devreme, și ideea de business, pentru că vreau, nu vreau, este un business pentru mine care merge foarte bine și o oportunitate de  networking pe care nu o pot găsi momentan în altă parte. Dubaiul mai reprezintă un mediu stabil, sigur.

Am avut un prieten care a venit de sărbători în Dubai pentru prima dată. Când l-am reîntâlnit în România, l-am invitat în Dubai. Prima dată a spus că nu îl încântă, i-am spus măcar să încerce să vadă despre ce e vorba și a venit cu fiica lui. Și mi-a spus după: Marius, am înțeles ce este Dubaiul! Este acel loc unde tu vii să trăiești. Adică? Păi nu trebuie să-ți faci griji cine candidează la președinție, cine este în guvern, ce fac partidele politice, dacă se construiesc autostrăzi sau nu. Pentru că aceste lucruri există deja, ele fac parte din normalitatea locului și se întâmplă fără ca tu să te gândești la ele. Tu vii aici să-ți faci businessul și să trăiești!

În aceeași ordine de idei, prima dată când am venit în Dubai, sora mea și cumnatul meu își căutau un city-break. Le-am propus Dubai. Au zis că nu, că lor le place istoria, muntele, natura. Dar eu am insistat și le-am spus să vină oricum, că va fi altceva. Ei au un principiu, nu merg de două ori în același loc. Au stat 6 zile și nu am reușit să le arăt tot ce mi-am propus. Dubaiul turistic nu are nicio legătură cu Dubaiul real. Când au plecat, după 6 zile, au zis că este singurul loc în care ar reveni peste 10 ani să vadă ce au fost în stare oamenii ăștia să mai facă.
Am clienți și le ofer experiența pe care ți-o ofer ție astăzi, pentru că sunt oameni care vin în Dubai chiar și a 10-20-a oară și care nu înțeleg cum funcționează orașul ăsta. Pentru mine este foarte important să fie convinși de oportunitățile de pe piață, să înțeleagă singuri cum funcționează lucrurile, să ia deciziile singuri și să aibă încredere în ce se întâmplă aici. De aceea le ofer o experiență.

La mine, vânzările sunt rezultatele serviciului și consultanței pe care o ofer. Nu sunt un om de vânzări și nu mă consider un om de vânzări. Deși sunt inevitabile la finalul călătoriei.
Am avut săptămâna trecută un client care locuia în Dubai de 6 ani și l-am luat exact în experiența pe care ți-o ofer ție astăzi și i-am arătat niște lucruri. Mi-a spus că nu credea că îl va mai impresiona ceva după 6 ani în Dubai, dar uite că s-a întâmplat. Ce reprezintă Dubaiul pentru mine acum? O oportunitate, un business, un mediu de networking și o casă.

Care este the highest point professionally până acum, dar the lowest? Care sunt lecțiile care au venit după cele două?

Am să îți fac o succesiune a ceea ce s-a întâmplat în Dubai de când sunt aici cu noua mea carieră de broker în real estate. Când am venit, prima mea vânzare făcută în 55 de zile a fost de aproximativ 200.000 de euro. Vedeam colegi de-ai mei care vindeau proprietăți de milioane de euro, mi se părea incredibil, nu puteam să percep ca mindset. Până când într-o zi primesc un număr de telefon, un lead, și numele. Apelez, dar telefonul era deconectat. Era un număr din Indonezia și m-am supărat puțin. I-am dat un mesaj pe WhatsApp, mi-a răspuns că își cere scuze că e pe o insulă și nu are acces la telefon, doar la wi-fi și că e foarte interesat de o proprietate în Dubai. În 5 ore am vândut o proprietate de 1,2 milioane de euro pe WhatsApp unui om pe care nu îl văzusem niciodată! Ulterior, am aflat cine este, un director pe Indonezia, la Japan Tobacco International. A mai cumpărat ulterior mai multe proprietăți de la mine, ne-am conectat atât de bine.

Aici a fost momentul, s-a schimbat totul pentru mine! Nu a fost the highest, ci cel mai important punct în dezvoltarea mea. Ulterior, am vândut proprietăți de 4-5-7 milioane de euro fără să văd oamenii în față. Am avut la un moment dat un client care a vrut să facă o investiție de 950 milioane de euro, încă lucrez la ea, nu s-a finalizat nici în ziua de astăzi. E totuși o sumă.
Între timp am întâlnit o serie de oameni foarte interesanți, printre care și prietenul meu Rafael Badziag – autorul cărții The Billion Dollar Secret (pe care îl aduc pe 1 octombrie într-o megaconferință organizată de JCI Suceava și JCI România). Inițial, acesta a vrut să cumpere, pentru ca la final să realizez că vorbim de un potențial enorm. Lucrăm la un proiect de 10-15 ani, primul turn care iese efectiv din apă, cu 5-6 etaje sub nivelul mării și restul deasupra, fără insulă. Un proiect cu peste 20.000 de rezidenți. Am zis că am ajuns în vârf, ce poate să mai urmeze? Vine VP-ul de la City Bank, vreau 7 hoteluri, investiție de câteva miliarde de euro. Sunt  deal-uri care sunt încă în lucru. Dubaiul reușește mereu să mă surprindă. După ce am trecut de acel prim pas, toate deal-urile pe care le-am făcut au fost 95% peste 1 milion de dolari.

Cel mai low point din punct de vedere al cifrei a fost prima mea vânzare, cea de 200.000 de euro. Dacă nu vorbim de cifre, vorbim de două dezamăgiri foarte mari legate de încrederea în oameni. Prima este de când am lucrat cu o familie de indieni, oameni foarte faini, am ieșit cu ei la cină, le-am arătat Dubaiul, oameni foarte bogați, le-am arătat toate opțiunile din piață, căutau o proprietate nu nouă. Am mers cu soțul și soția să le arăt o proprietate la mâna a doua, o vilă destul de scumpă, dar nu asta contează. Am fost traumatizat în momentul în care soțul m-a tras deoparte și mă ținea de vorbă în timp ce soția voia să intre să ia numărul direct al proprietarului pentru a lua contact direct pentru a nu îmi plăti mie comisionul de 2%! Am fost efectiv traumatizat de acest fapt! Mi-am dedicat o lună și jumătate pentru ei.

A doua mare dezamăgire a fost o lecție incredibilă pentru mine! Prima dată când am ajuns aici, un prieten bun mi-a spus că o să ajung să simt clienții de la telefon, iar eu nu l-am crezut. După dezamăgirea asta am ajuns să simt imediat de la telefon cu cine am de-a face!

Totul a început în martie 2020, la începutul pandemiei în Italia. O familie din Italia a făcut o inquiery și primesc lead. Niște oameni foarte faini, vor o vilă foarte luxury. Le-am trimis toate informațiile. Mi-au dat link-ul de la o vilă de pe Palm de 120 milioane de dirhami la momentul respectiv, acum cred că e cel puțin 200 de milioane. Nu era cea mai scumpă, dar era high-end, era incredibilă, venea la pachet cu un Rolls-Royce, un Ferrari și un Harley de colecție. Era mobilată extraordinar, deținea cinematografe, bar de vodkă etc. La vizionare, am luat în mână și întors o lumânare de pe cadă și am văzut prețul, era 7000 de euro. Un an și vreo 4 luni am vorbit cu ei în fiecare zi, cel puțin câte jumătate de oră, am vorbit cu designeri, cu consultanți, cum să transferăm din crypto etc. După un an și ceva am așteptat și încă răspunsul nu a venit. L-am sunat pe soț și am întrebat care e situația. Atunci soțul mi-a zis adevărul: odată cu începerea pandemiei, acesta a simțit că o pierde pe soția sa și a trebuit să îi dea un task, pentru a-i ține mintea ocupată, să-i plantez un vis. Așadar, i-a plantat visul de a avea o vilă în Dubai! Soțul și-a cerut scuze de la mine și asta a fost! Am rămas cu lecția.

Cum ai ajuns din România în Dubai? Te-a ajutat în vreun fel că ești român? Te-a ajutat ceva din sistemul de învățământ din România aici?

Da, m-a ajutat faptul că sunt român. Eram încă în Japonia, se întâmpla acum 9 ani, când prietenul meu, Florin (suntem prieteni de 28 de ani, am fost și colegi de liceu), îmi tot zicea să vin în Dubai că e ok. Eu m-am încăpățânat să rămân în  Japonia și să fac business. Eu eram acolo pe viză turistică și stăteam în etape de
câte 3 luni. La un moment dat când a trebuit să ies, am decis să merg la Florin. Era ziua lui și am vrut să îi fac o surpriză. Am ajuns în Dubai pentru 5 zile, o vacanță scurtă. Am fost, pe de o parte, șocat de căldură, dar, pe de altă parte, impresionat de cum creșteau lucrurile aici.

După o perioadă s-a terminat capitolul cu Japonia și m-am întors în România. Florin continua să-mi spună să vin în Dubai, că poate o să-mi placă. După ultima dezamăgire în România, în special la partea de interacțiune cu oamenii, am hotărât să închid businessul respectiv. L-am sunat pe Florin și i-am zis că vin, pe final de 2016. Era vremea conflictului cu Qatar și Florin m-a sfătuit totuși să mai aștept puțin. Așadar, am făcut un an de voluntariat, am hotărât să pun pe picioare un ONG. Am creat o echipă fantastică acolo.
După un alt an, m-a sunat Florin că vine să mă ia în Dubai. În 5 zile, pe nepusă masă, am plecat! Eram intrigat și speriat în același timp, nu lucrasem niciodată în real estate și nu am stat niciodată în așa căldură. Primele cinci luni au fost crunte din punct de vedere al volumului de informații. După 55 de zile am reușit o primă vânzare. Așa am trecut de propria-mi perioadă de probă și am hotărât să rămân.

Sistemul de învățământ din România m-a ajutat ca și cultură generală, dar, pe de altă parte, am avut un șoc cultural când am întâlnit o persoană mai tânără decât mine care știa toate informațiile pe care eu le căutam, iar ei i se păreau banale. Aici am înțeles cât de mult contează mediul în care ești, mediul în care crești și expunerea la informații. Ce mie mi se părea extraordinar lor li se părea banal. M-a ajutat faptul că sunt român. Deși Dubai este un oraș-stat care nu discriminează, sunt totuși naționalități care au mai puține oportunități în Dubai. Noi, ca și europeni, suntem văzuți bine aici. M-a ajutat prin faptul că mi-a crescut acea frustrare și mi-a dat un imbold să demonstrez că se poate.

Adesea se propagă ideea că Dubai este un oraș complet artificial, ce părere ai despre asta?

Este un oraș artificial, pentru că totul este făcut de mintea și mâna omului. Cred că principala problemă vizavi de asta este că majoritatea oamenilor care vin nu percep Dubaiul cum este. Când vii ca turist, vezi în special comunitățile, zgârie-norii etc. Eu cred că este un oraș care trăiește. Orașul ăsta nu are istorie, un lucru care se pare că i-a ajutat. Oricât de artificial este, după cum am zis, sora mea a spus că vrea să revină în 10 ani doar să vadă ce au mai fost în stare să facă. Anumite țări blamează Dubaiul. Prin ceea ce fac ei aici pun presiune pe guvernele altor țări, pentru că le arată ce este posibil să faci când corupția este la minimum. De asta îmi place mie foarte mult întreg conceptul ăsta.

Iar presiunea asta se resimte și am să-ți dau un singur exemplu: anul trecut, în 2021, a fost un mare scandal între UK și UAE, pentru că în timp ce în UK era
lockdown total, UAE era deschis total, Dubaiul în special. Erau influenceri care veneau din UK, aveau voie să călătorească doar în scop de business și postau poze de lifestyle aici. Toate acestea au pus o presiune incredibilă pe guvernul din UK! Atunci s-a luat decizia să se sisteze toate zborurile în loc să fie deschiși și să învețe.

Este doar un exemplu de cât de lezate se simt unele țări față de ritmul Dubaiului. Nu există un alt exemplu de loc care să fi evoluat atât de mult așa de repede. După ce Emiratele s-au unit acum 50 de ani, când era pe val petrolul, ei au făcut aeroportul, deoarece la vremea respectivă autonomia avioanelor nu era grozavă, aveau nevoie de un punct de oprire (și acum au nevoie), de alimentare. Acel punct era aici. Combustibilul era foarte ieftin. Au decis să își facă propria linie aeriană, și așa au lansat Emirates-ul, care acum este nr. 1 în lume. S-au gândit apoi să le ofere un motiv să stea peste noapte și au făcut în ‘97 Burj Al Arab, care a fost proof of concept pentru ceea ce urma să devină Dubaiul. Au tratat totul ca un start-up. Au scalat și apoi a explodat totul.

Ce te motivează și care este drive-ul tău? Ce te face să te trezești de dimineață și să ai acel sentiment că abia aștepți să faci lucruri?

Când nu ai bani, banii sunt importanți. Ei bine, când am venit în Dubai, aveam datorii și am venit să le achit, pentru a recupera după 7 businessuri încercate. Dorința mea era să-mi trimit părin-
ții în vacanță în Israel. Asta a fost principala motivație atunci, ulterior mi-am dorit să le fac o casă părinților mei. Acum partea financiară mă motivează și nu prea. Ce mă motivează în momentul de față sunt oamenii pe care îi cunosc, cu care interacționez, am văzut cât de departe  poți să mergi din punctul ăsta de vedere. Am clienți cu care lucrez de 4 ani, n-au cumpărat niciodată de la mine, dar lucrez de 4 ani cu ei. Am descoperit însă că sunt niște oameni atât de faini că nu mă interesează neapărat să le vând ceva.

Acum investesc intr-un parteneriat puternic alături de Directimo, o echipa pe PropTech genială din România care tocmai a ajuns la nivelul de ScaleUp si creștem pe piața internațională, prima lansare este pe Dubai. Avem valori comune, o tehnologie, un produs și o viziune care schimbă regulile jocului sì sistemele imbacsite cu ceva care unește, creează valoare și aduce beneficii nemaiîntâlnite pentru clienți, brokeri, dezvoltatori și influenceri afiliați. Stay tuned, the magic is already here.

Datorită nebuniei pe piața din România vizavi de investițiile în Dubai, am foarte multe lead-uri, unii care ajung la mine după ce au cumpărat să mă întrebe ce părere am. Îmi face plăcere doar simplul fapt că pot ajuta, în măsura timpului de care dispun.

Trăiești viața visurilor tale? Ce anume îți mai lipsește?

Îmi lipsește un munte împădurit cu un spa japonez! 🙂 Sunt mulțumit și recunoscător că trăiesc lucruri pe care nu  le-am conștientizat că ar fi posibile din România, nici măcar din Japonia, până acum 4 ani. Nu pot să zic că nu mi-aș fi dorit, dar este foarte greu să aduci un business la un nivel înalt în România, în Japonia nici nu mai zic, chiar și în ciuda a cât de mult te zbați. Jumătate din România o să vrea să vină să fie broker de real estate în Dubai.

Amicul meu Florin zice că noi aici câștigăm cât un doctor de top cu 7 ani de școală și nu avem riscurile și responsabilitățile lor. Știm oameni cu businessuri în Dubai care lucrează 16-17 ore pe zi și nu fac  atâția bani câți facem noi, asta e realitatea. Nu e totul roz, nu e constant, în 2020 am avut 5 luni în care nu am vândut nimic, noroc că aveam rezerve. Chestia asta m-a făcut să mă reinventez și să-mi câștig independența față de companie. Vreau să fiu cel mai bun consultant, cel mai bun adviser. Îi sunt recunoscător Dubaiului pentru lifestyle, îți permite să trăiești. Nu e ușor, am avut zile când am lucrat de la 7 dimineața până la 1 noaptea, dar dacă vrei să faci o pauză, dacă nu ești dependent de un job, poți face asta.

Ce anume faci pentru sufletul și plăcerea ta aici?

Când am timp merg în Vida Hotel în Dubai Creek Harbour și beau un affogato. Mă atrage foarte mult golful. Dar ce e într-adevăr pentru sufletul meu și nu am cum să îmi ascund identitatea, este chemarea la partea asta, eu sunt inventator la bază. În viață, uitând de Dubai și de real estate, asta e ce mă motivează cel mai mult, inovarea, de a crea concepte, produse, tehnologii noi. Lucrez la ceva la o scară mai mică și poate le vom implementa la scară mai mare. Asta e pentru sufletul meu. Am peste 300 de concepte create. Produsele, tehnologiile, invențiile create nu-mi aparțin mie și am să dau un simplu exemplu. Am făcut în 2001 o roată propulsată electromagnetic cu sistem de centrare-fixare și absorbție a șocurilor integrate. Mintea mea la vremea respectivă nu era capabilă să gândească așa ceva, am pus ideile de genul ăsta pe conectarea la o sursă de inteligență superioară. Am crezut că scopul meu este acela de a crea, este pentru sufletul meu. Asta mă face să mă trezesc de dimineață, poate nu mâine, nu poimâine, dar cândva îmi voi pune proiectele în aplicare.

Ce mașină conduci și de ce ai ales-o?

Conduc un Mercedes GL 500 din motive practice. Am ales mașina pentru că în Dubai, din păcate, felul în care te prezinți contează. Clienții mei vor mașină premium, unul chiar mi-a zis că dacă veneam cu o Toyota, nu cumpăra de la mine. Un al doilea lucru, eu am nevoie de 7 locuri, preferabil 8. Lucrez cu familii, cu grupuri, am misiuni economice. Voiam să îmi iau un Mercedes-Benz Viano, care ar fi avut sens pentru mine, dar prietenii m-au sfătuit că nu e ok pentru Dubai. Majoritatea acestor modele sunt conduse de șoferi și dacă te-ai fi dat jos din acesta, nu ai mai fi avut prestanță în fața clienților.

Modelul ales este pe măsura provocărilor, prezentabil în fața clienților, dar trebuie să-l schimb, din păcate. Conduc foarte mult și uzura e foarte mare, iar în Dubai, mașinile europene sunt exagerat de costisitoare la mentenanță. Eu ajung cu ea cel puțin o dată pe lună în service, problema cea mai mare e că mă ține blocat și, pe de altă parte, nu îmi dau mașină la schimb. Am analizat GLS, Lincoln Navigator, Lexus LX (care e cam mic) și Escalade. Pentru mine, prima opțiune în momentul de față rămâne Lincoln Navigator, pentru că are 8 locuri full și pot să le ofer clienților confortul de care au nevoie.

Ce sentiment ai la volan? Conduci de nevoie sau de plăcere?

Nu-mi place să conduc în România. Când am venit în Dubai, eram un novice în ale șofatului. Prima dată când am condus aici am fost traumatizat, mi-a luat ceva să mă acomodez. Pot să zic că Dubaiul m-a învățat să conduc. Nu pot să spun că e o plăcere, conduc mai mult decât taximetriștii, minimum 300-400 km făcuți într-o zi uneori. Ce feeling îmi dă condusul în Dubai, sunt două, de fapt, unul legat de business, felul în care lucrez eu cu clienții este următorul: în momentul în care am avut norocul să descopăr devreme că eu am clientul în mâna mea când e la mine în mașină, deal-ul îl fac în mașină, el depinde de mine, eu îl duc și îi ofer experiență. Vreau să înțeleagă the bigger picture.

Al doilea ar fi că eu am învățat în Dubai să citesc gânduri, mai în glumă, mai în serios, pentru că marea majoritate a șoferilor de pe străzi sunt indieni și pakistanezi și regula principală de condus în zona respectivă este claxonul. Din păcate, mulți dintre ei nu numai că își schimbă banda fără să semnalizeze, ci își schimbă banda și fără să se asigure. Și nu că schimbă o bandă, schimbă 4-5 benzi. Am dezvoltat așa o atenție distributivă și o viziune periferică bune, încât îmi dau seama că o mașină de acolo își va schimba banda!
Aș conduce un AC Cobra în Dubai, dar practic este imposibil din orice punct de vedere.

Cum vrei să îți obții nemurirea? Ce lași în urma ta?

Las invențiile mele. Mai am câteva concepte de management pe care le-am pus la punct și urmează să le las moștenire într-o carte. Am terminat un liceu de arte plastice.
Am un prieten la București, l-am cunoscut prin Gentleman Club International, e sculptor în metal. Am petrecut o zi cu el, era fascinant, a avut expoziție la Expo 2020. L-am întrebat dacă mă va primi ca ucenicul lui. Dacă ar fi să urmez o carieră artistică, asta ar fi, sculptură în metal. Simți exaltarea creației, nu poți să o compari cu nimic altceva. Direcția e creația.

Care sunt megatrendurile pe care le vezi în 2022, în general? Bineînțeles, ținând cont de pandemie, război… și cum se încadrează Dubaiul în ele?
Fără doar și poate, metaversul în toate formele sale, și nu mă refer doar la cel creat de Facebook, mă refer la o lume virtuală. Eu văd o lume virtuală interconectată cu cea reală, sunt două direcții diferite de gândire, unii zic de VR (virtual reality),  alții de AR (augmented reality). Eu sunt adeptul părții pragmatice și interconectate cu realul, partea de augmented reality. Este una din tendințe, blockchainul la fel, va continua, free cities.

Apropo de blockchain, Dubai a reglementat, dacă nu mă înșel, este singura adaptată pentru blockchain, NFT-uri, token, tot ce înseamnă tehnologie, noutate. Sunt dezvoltatori în Dubai care au băgat sute de milioane de dolari în propriile lor spații metaverse. Ce s-a mai făcut aici este vânzarea de proprietăți prin intermediul blockchain, astfel încât să faci transferul de proprietate mult mai ușor, știu că se lucrează în direcția asta, dar nu știu în ce punct au ajuns.

Ca și tendință, vă mai dau două ponturi: nr. 1 clienți în Dubai au fost din UK. Te întrebi de ce? UK, prin legislația și măsurile pe care le-a luat, va avea cea mai mare taxare din toată zona. La fel se întâmplă în Germania. Următorul trend pe piață va fi Dubai Creek, unde stau eu. Emaar va vinde anul ăsta toate proiectele pe care le are pe beach front, în Dubai Hills, totul e vândut, Arabia Ranches și mai rămâne Dubai Creek Harbour. E un trend local.

Palm Jebel Ali a fost stopat datorită crizei în 2008, acum îl vor relansa. Eu nu văd potențialul turistic de acolo. E posibil să fie atractiv pentru rezidenți. Vizavi de World Islands, majoritatea sunt vândute către investitori privați.  Puține sunt dezvoltate. Nu sunt conectate cu main land și au ceva probleme cu titlul de proprietate.

Ce ai sfătui o persoană care vrea să vină să se relocheze în Dubai? Să se angajeze sau să investească?

Aici depinde foarte mult de profilul fiecăruia, de resursele fiecăruia. Eu aș sfătui cel mai bine să vină să experimenteze lifestyle-ul, să vadă dacă îi place, dacă se poate adapta, că nu e ușor, nu e pentru toată lumea. Din punctul meu de vedere, e greu în Dubai ca angajat, pentru că salariile sunt destul de mici, raportat la Europa, nu ai asigurări sociale incluse și nu ai pensie. Poate câteva companii oferă asigurări.
În momentul în care ai achiziționat o proprietate de minimum 750.000 AED și ai plătit minimum 500.000 AED la dezvoltatori, poți aplica pentru viza de rezidență, care este pe 3 ani, reînnoibilă la 3 ani, cu condiția să mai deții proprietatea. Există un proiect prin care să se acorde cetățenie cu un paletar întreg de beneficii pentru talente, vor să atragă autori, inventatori, cercetători, artiști, investitori în Dubai și sunt dispuși să le acorde cetățenie, atenție, nu rezidență. Discutam cu un prieten că din momentul în care se va da cetățenie, totul se va dubla ca preț, putem deja spune că prețurile au crescut în medie cu 50%.

Care e povestea cu proprietatea privată în Dubai?

Sunt mituri, lumea nu știe, nu cunoaște. În Dubai ai mai multe tipuri de proprietate, că de aici a plecat. Este lease hold, era până în 2008. Până în 2008, străinii nu aveau voie să dețină proprietăți în Dubai, puteau doar să concesioneze pe 99 de ani. Din 2008 s-a schimbat, s-au făcut free hold, asta înseamnă că deții proprietatea și terenul să îl lași moștenire pe perioadă nedeterminată.
Pe lângă astea, mai sunt încă două titluri de proprietate, GSS, doar pentru rezidenții din Golf și Emirati, în care doar emirații au voie să dețină terenul. Eu lucrez doar pe free hold.

Whatsapp: +971 58 818 3499