Opel Mokka de la 10.500 euro: O cafea neagră, plăcută la gust

Chiar şi pe când Opel aparţinea concernului General Motors, compania a recurs la unele preluări de modele de la alţi producători pentru a-şi completa gama.

Pe cât posibil, în Europa s-a încercat limitarea acestei orientări, care, în general, n-a adus rezultate bune. Frontera (1991-2003) sau Antara (2006-2015) sunt exemple relevante. Nu la mult timp după ce au debutat în carieră, ambele au început să acumuleze menţiuni de deficienţe pe listele specialiştilor de la TÜV.

Apoi, în 2012, a fost lansat Mokka. Fabricaţia sa se desfăşura într-o uzină GM din Coreea, care aparţinuse mai demult mărcii Daewoo. Automobilul a fost distribuit pe pieţe din întreaga lume sub mărcile Chevrolet, Buick, Holden şi Vauxhall. Experţii nu erau prea optimişti în privinţa viitorului său. Surpriză: spre deosebire de predecesorii săi ca SUV de la Opel, Mokka a înregistrat cifre de vânzări destul de bune. Conceptul său seamănă, pe undeva, cu cel al capsulelor de cafea: oferă comoditate, uşurinţă în utilizare, funcţionalitate şi nu la bani mulţi. Inclusiv clientela mai în vârstă l-a apreciat. În primul an s-au vândut aproximativ 20.000 de exemplare. Până în momentul faceliftului din 2016, fuseseră comercializate deja 100.000 de maşini.

Opel şi-a făcut temeinic lecţiile în cazul de faţă, reuşind să strecoare un SUV subcompact într-o piaţă pe care ascensiunea cea mai intensă o înregistrau VW Tiguan & Co, dar Skoda Yeti convingea într-o măsură mai mică decât aşteptările iniţiale. Cu Mokka, Opel a obţinut o gură de oxigen consistentă, redevenind pentru scurt timp lider de piaţă într-un segment de mare serie.

Cât de bun e Mokka din punct de vedere al unei variante second-hand? Pentru a afla, colegii noştri germani au examinat un exemplar cu rulaj ridicat de la un dealer din Bockel, având la bord 196.000 km şi motorizare 1.7 CDTI.

Cifra afişată de kilometraj este plauzibilă, riscul de falsificare fiind minim.Acest Mokka se ţine bine pe drum şi schimbătorul de viteze lucrează cu precizie. După aceste semne, ai putea să-l creditezi cu un sfert din kilometrajul afişat. În interior nu se observă semne evidente de uzură şi nu se aud zgomote parazite. Probabil că şoferul nu a fost un tip corpolent, deoarece tapiţeria nu e deformată, având încă destulă fermitate. Numai vopseaua de la partea din faţă, cu destule ciupituri (lăsate de insecte şi pietricele), atestă rulajul real.

Propulsorul turbodiesel de 1,7 l, derivat dintr-unul de origine Isuzu, sună aspru şi viguros ca în prima zi. Conformitatea sa cu normele de poluare vizează standardul Euro 5. Începând din 2015, Opel a introdus în oferta lui Mokka motorizări diesel de 1,6 litri, conforme Euro 6, dar preţul lor pe piaţa second-hand se menţine încă relativ ridicat. Dieselurile au reprezentat 31% din vânzările lui Mokka, cele mai multe maşini (56%) având motoare turbo cu benzină de 1,4 litri (140 CP). Restul de 13% vizează motoarele cu benzină de 115 CP.

Opel Mokka nu e una dintre maşinile care să fi dus lipsă de dotări şi clienţii au avut tendinţa de a o echipa bine. Majoritatea exemplarelor dispun de pachetul Innovation, care includea, printre altele, faruri adaptive bi-xenon. La multe vehicule se văd şi accentele de finisare cromate pe care le propunea producătorul. Pe plan mecanic, Mokka este fiabil. Ocazional, au fost semnalate discrete scurgeri de ulei, altfel TÜV nu prea a găsit de ce să se plângă. La unele situaţii, Opel a intervenit din proprie iniţiativă pentru remedierea defectelor, cum ar fi cele de etanşare a compresorului de la aerul condiţionat (53.000 de unităţi afectate).

S-au mai notat şi oarecare pierderi de ulei pe la cutiile de viteze, dar nu acesta e motivul pentru care, la cutiile manuale cu 6 trepte, s-au văzut schimbătoare blocate în treapta a patra (problemă nu gravă, dar laborioasă). Dacă scaunele scârţâie, ungerea glisierelor va rezolva aceasta. Mokka dispune de recunoaştere a semnelor de circulaţie, control automat al farurilor şi tracţiune integrală. Controlul electronic al acesteia îşi pierde uneori fineţea funcţionării, dar inconvenientul e cunoscut şi lesne de remediat.

Nu-i uşor de găsit un exemplar cu tracţiune integrală, deoarece majoritatea clienţilor au preferat tracţiunea faţă. şezutul postului de conducere se află la o înălţime de 695 mm deasupra solului, fiind cea mai mare din clasă. Aceasta, împreună cu designul cu expresivitate solidă sunt cele mai evidente particularităţi de SUV ale lui Mokka.

Verdict

Respect, Rüsselsheim! Acest automobil GM propus şi sub marca Opel a deschis calea pentru pasul evolutiv care a avut loc la actuala generaţie Astra, fiind modern, solid şi fiabil. N-ai decât să te urci la volan şi să admiri liniştit panorama în timpul călătoriei. Neplăcerile tehnice sunt puţin probabile.

taguri
Adaugă un comentariu

Cauta masina