După 93 de ani de la fabricație, încă e prea devreme pentru restaurare? Acest Bugatti Type 59 Sports a suscitat întrebarea!

Pentru majoritatea cunoscătorilor, anii în care automobilul a reprezentat cel mai bine ideea unei îmbinări creative formidabile între tehnică și artă țin de intervalul interbelic. Chiar dacă producția în sistem industrial luase deja amploare, cunoștințele necesare unei manufacturări total personalizate a tehnicii auto rămăseseră cât se poate de actuale actuale, iar integrarea factorului estetic în ansamblul proiectului era ceva ca de la sine înțeles.

Automobille astfel produse nu erau lesne accesibile financiar, însă măiestria întru totul admirabilă pe care o reflectau ele sensibilizau inevitabil pe cei mai avuți clienți ai vremii. Într-un asemenea context s-a născut și automobilul cu caracter competițional elitist despre care vorbim aici. Bugatti Type 59 Sports a fost prezentat în premieră pe 24 septembrie 1933, cu prilejul Marelui Premiu de la San Sebastian. Asemenea altor creații semnate de fondatorul Ettore Bugatii, automobilul era o sclipire ingineriei, o realizare deopotrivă puternică și delicată. Dincolo de liniile sale elegante și joase, motorul supraalimentat cu opt cilindri în linie completa perfect sugestia rafinată de dinamism. Roțile cu spițe ultrafine (așa-numite „corzi de pian') reduceau enorm masa suspendată și, datorită celor mai avansate amortizoare disponibile pe atunci, rezulta o păstrare riguroasă a contacului dintre roți și drum, cu un nivel impresionant de confort la rulare pentru o mașină de curse. Bugatti Type 59 Sports este la fel de elegant nu numai ca înfățișare, ci și prin armonizarea unor elemente funcționale impecabil elaborate. Automobilul este o dovadă a eforturilor constante ale lui Ettore Bugatti pentru performanțe de top și aptitudini dinamice infailibile.

Bugatti Type 59 Sports a fost primul exemplar beneficiar al unui nou motor de 3,3 litri cu opt cilindri (cunoscut sub indicativul No. 5), în această configurație participând la sezonul competițional 1934. În cadrul primei prezentări la start, pilotul René Dreyfus a terminat pe locul trei în Marele Premiu de la Monaco din aprilie 1934. Robert Benoist a trecut linia de sosire pe locul patru la Marele Premiu al Franței de la Montlhéry, în iulie același an – la fel s-a întâmplat și câteva săptămâni mai târziu, cu prilejul Marelui Premiu al Belgiei de la Spa-Francorchamps. La Marele Premiu al Spaniei din septembrie, Jean-Pierre Wimille a terminat pe locul șase.

Ettore Bugatti – obișnuit să câștige – a decis să retragă din cursele de Grand Prix automobilele Type 59 Sports. În consecință, patru asemenea exemplare au fost vândute unor pasionați britanici. Unul dintre ele a fost transformat la comandă în roadster de stradă chiar de companie, în uzina de la Molsheim. Faptul rămâne unic pentru Bugatti, inclusiv până în prezent. Și mai atipică este situația tehnică a mașinii respective, în timp. După intervenția tehnică amplă de atunci, asupra mașinii nu s-a mai operat ulterior nicio modificare sau înlocuire de componente. Practic, astăzi Bugatti Type 59 Sports este încî stare originală, nerestaurată, ca o mărturie autentică și completă a perioadei în care a apărut.

Transformând mașina în roadster cu două locuri înmatriculabil, specialiștii de la Bugatti au scos compresorul de supraalimentare din compartimentul motorului și au integrat un rezervor de ulei pentru lubrifierea motorului cu două pompe și o cutie de viteze complet sincronizată, cu patru trepte, având schimbătorul amplasat pe podea. De asemenea, a fost modificată discret caroseria: au fost montate aripi minimaliste deasupra roților (ca de motocicletă), un mic parbriz, o pereche de faruri poziționate foarte jos, la nivelul șasiului, și uși laterale. Creația respectivă a primit în fabrică un nou număr de șasiu: 57248.

Practic, ne aflăm în fața unei mașini cu două locuri compatibilă nu doar cu uzul stradal, ci și cu pilotarea pe circuit. De altfel, Jean-Pierre Wimille a continuat să vină la startul competițiilor de mașini sport cu acestă mașina sport Type 59 Sports în form din 1935, concurând în noua clasă de 750 de kilograme. În sezonul din 1937, exemplarul Bugatti Type 59 Sports tratat aici, cu Wimille la volan, a câștigat Marile Premii de la Pau, Tunis și Marsilia, printre altele.

Numită cu afecțiune „La Grand Mère' (Bunica) de către mecanicii din Molsheim, mașina sport a participat ulterior la curse din Africa și a câștigat ultima ediție a Marelui Premiu al Algeriei. În iulie 1937, Jean-Pierre Wimille a câștigat ultimul Mare Premiu pentru Bugatti Type 59 Sports: Marele Premiu de la Marne pe circuitul de curse din Reims, trecând linia de sosire cu peste trei minute înaintea celui care a ocupal locul secund. La sfârșitul sezonului, un client cu state vechi al mărcii Bugatti a cumpărat această mașină sport ieșită din comun, care acumulase în mod oarecum surprinzător un palmares de succes în cursele auto: Regele Leopold al III-lea al Belgiei, care a domnit între anii 1934 și 1951.

Ettore Bugatti a revopsit mașina special pentru rege. Culoarea albastră originală a lăsat loc culorii preferate a regelui, negru. Pe acest fond, caroseria era decorată cu o dungă galbenă, amintind de culorile arborate în curse de belgieni. Devine greu de precizat cum a folosit Regele automobilul în anii următori. Bugatti-ul ar fi fost probabil depozitat în intervalul premergător războiului și a rulat foarte puțin. Leopold al III-lea și soția sa au fost deportați în Saxonia în iunie 1944, iar după război familia a plecat inițial în exil în Elveția. Abia în 1959, fostul monarh s-a mutat cu familia sa la Castelul Argenteuil din provincia Brabant-Valonia – Bugatti-ul făcând parte din inventarul Casei regale la acea dată.

În 1967, fostul rege a vândut automobilul unui colecționar belgian, care l-a păstrat timp de aproximativ 20 de ani, fără a-l restaura și fără a interveni la partea sa tehnică. În 1989, mașina a trecut la un pasionat american al mărcii Bugatti, care a lăsat-o și el în starea sa originală și s-a limitat la o reparare în sens strict funcțional a părții tehnice. Ulterior, exoticul roadster a trecut prin alte două garaje deținute de colecționari împătimiți, care au continuat să respecte trecutul mașinii și au lăsat caroseria neatinsă.

Având în prezent 93 de ani, această mărturie neprețuită a unei ere de aur din istoria domeniului auto aparține unui pasionat de Bugatti care decis să conserve în continuare forma patinată în care se prezintă mașina. Totuși, pentru asta au fost necesare unele intervenții: zonele de vopsea care erau încă în stare bună, dar deja patinate, au fost conservate cu un strat de șprotecție, în timp ce zonele deteriorate au fost retușate doar ușor. Nu au fost atinse nicicum scaunele cu tapițeria din piele zgâriată și ridată, nici aspectul tocit al suprafețelor din lemn.