Toyota Prius II de la 4000 euro: Prius reîncărcat

Căutarea a început  în toamna anului 2017. Ipoteticul nostru client şi-a dat mai departe maşina sport deja cam obosită către un lituanian şi avea nevoie de altceva.

Adică o maşină care să ţină cu confortul şi bugetul său, având cutie automată, cruise-control, un rulaj de ordinul a 100.000 km şi o lungime sub 4,5 m. Numai în aceste condiţii putea să încapă în garaj la un loc cu motocicleta. Şi să fie demnă de încredere, dar nu neapărat simplistă. Complicat, nu? Persoana mai avusese, printre altele, VW Lupo 3L TDI, Land Rover Defender, Smart şi Mercedes SLK 320. Orice asemănare cu colegi din redacţia germană e pur întâmplătoare.

Pe lista scurtă au rămas, la un moment dat, un Mercedes Clasa C Sportcoupé (diesel, cu oarecare semne rămase de la o tamponare) şi un BMW Seria 1 din prima generaţie (cu cutie manuală – acest compromis nu a fost admis la final). Omul are 54 de ani şi îşi doreşte o viaţă calmă în continuare.

Apoi şi-a amintit de una dintre maşinile cunoscute de la testele de anduranţă, care – culmea – excela la toate criteriile impuse. Din nefericire, arată ca o legumă, dar asta nu conta în mod eliminatoriu. Cea de-a doua generaţie a fost produsă între anii 2004 şi 2009, cu un facelift în 2006. Grupul său motopropulsor hibrid era capabil să genereze un cuplu de până la 478 Nm prin contribuţia unui motor electric la prestaţiile unuia cu benzină de 1,5 litri, ansamblul sunând cam ca un mixer de bucătărie. Veste nu prea bună pentru entuziaştii rulării în regim exclusiv electric: ca şi predecesorul său, Prius II nu are prea mult de oferit în acest sens. |n esenţă, partea electrică a propulsiei sale serveşte reducerii consumului de benzină. Ei, putem să găsim aşa ceva?

În ultimii 26 de ani, omul nostru a tot scris despre maşini SH, deci ştie cum să atace problema. Şi a mai avut de-a face cu Prius. Aici, problema reală nu e maşina, ci foştii săi proprietari. Neapărat, trebuie să fie funcţionale camerele pentru marşarier şi să nu se fi copt tapiţeria scaunelor de la încălzirea electrică. Altfel, posesorul tipic de Prius nu e un şofer tocmai ager, aşa că trebuie să te uiţi după îndoituri şi boţituri la caroserie. Aproape că nu există Prius fără aşa ceva, iar acestea devin puncte de discuţie cu dealerul pentru negocierea preţului. Pot fi sesizate şi urme de accidente mai puţin vizibile, dacă s-au făcut reparaţii de tinichigerie. În Bremen, a fost vizionat un exemplar complet revopsit cu spray.

După trei săptămâni de căutări a apărut la orizont exemplarul de faţă, cu linia de finisare Sol. Examinarea şi scurtul test în trafic au arătat că e o ofertă bună. Istoric cunoscut, totul funcţional, fără pierderi de ulei, fără vreun accident menţionat la activ. Ajungi astfel la faza întrebării „de ce nu?”. Un alt posibil cumpărător, fost posesor de Audi, pune mâna pe plasticul simplist de pe bord, apoi se întoarce şi pleacă. Se pare că omul nostru şi-a găsit maşina. Tempomat, consum de 5,2 l/100 km, nimic nu uruie, nimic nu ţăcăne. Motorul abia se aude. Cât timp priveşti pe geam afară, condiţiile de călătorie sunt premium. Categoric, foarte bune la acest preţ.

Verdict

În niciun caz nu e vorba de dragoste la prima vedere, ci despre o apreciere sinceră. După primele luni alături de Prius, omul nostru e şi mai fericit decât în momentul achiziţiei, mai ales că nu au survenit niciun fel de surprize tehnice.

    ITRobert says:

    Singura problema este ca Prius nu e masina, ci mijloc de transport; orice asemanare cu un autoturism este fictiune. Titlul spune “reincarcat”… Ma steptam sa aflu cum a luat cetateanu’ din poveste un cazan din asta “reincarcat” cu o baterie noua (asa mi-a inspirat titlul) care costa dublul pretului de achizitie.

Adaugă un comentariu

Cauta masina

Articole similare