Ochii văd, neuronii dau flame, creierul nu știe ce să priceapă: un Gonow Victor, pe drumurile din România! CES 2024 e departe…

Știm, Las Vegasul vede zilele acestea la CES 2024 tehnologia din zorii zilei de mâine, dar și pe drumurile de la noi poți să vezi ocazional lucruri ieșite din comun. Aici avem un obiect de „alatăieri’ asamblat la un nivel tehnic incalificabil. Interesant, în felul lui, ce-i drept.

La prima vedere, surpriză și stupoare: când a făcut Toyota un Land Cruiser J120 atât de prost asamblat și finisat? Dar nu, întrebarea era greșită! Întrebarea corectă este: ce vehicul avem în această imagine? Păi, este un Gonow Victor (ca identificarea să nu fie simplă, obiectul a mai fost produs și sub alte denumiri chinezești și rusești). Cum de încă se mai ține pe roți și mai mișcă? Aceasta este, deja, întrebare retorică…

Pe la noi, Gonow Victor (pașaport chinezesc) și fratele său Derways Shuttle (pașaport rusesc) au ajuns numai ca importuri „la derută’. Gonow și-a început activitatea ca marcă a grupului chinez GAC în 2003. Tot în 2003 s-a înființat și Derways, care a fost primul producător particular 100% privat din spațiul ex-sovietic și a asamblat automobile 4×4 cu caracter tehnic simplist. Inedit: activitatea sa a demarat cu seria originală Derways Cowboy. Caroseria pe stil „cutie’ confirmă că nu s-a lucrat cu o hală de presaj pentru elemente de caroserie demnă de acest nume (dar, hei, și Tesla are de gând să taie de pe listă parțial sau total hala de presaj cu Cybertruck!). Cât despre elementele de șasiu ale primelor contingente, acestea erau de origine ARO (România).

Cum ARO s-a închis oficial în 2006, cei de la Derways au trebuit să caute o nouă „înfrățire între popoare’, pe care au găsit-o în China, în combinație cu Gonow. Ulterior acestei asocieri, automobilele Derways au primit șasiu chinezesc și caroserii care copiau mașini străine – adică teme preluate de la Gonow. În cazul de față, obiectul este o copie de Toyota Land Cruiser J120. Altfel, Profilul mașinii seamănă vag cu al seriei Isuzu Rodeo/Opel Frontera Mk1.

Vizual, se observă lesne elementele de plastic grosolane și suprapuse din zona inferioară a caroseriei, șuruburile mari cu care e prins scutul frontal (doar nu credeați că sunt camere sau senzori!) și soarele care, bătând dinspre dreapta-spate, se ițește pe lângă carcasa proiectorului de ceață, venind dinspre pasajul roții.

Motorizarea constă, probabil, în vechiul propulsor cu patru cilindri de 2,4 litri alimentat cu benzină pe care chinezii l-au „primit’ de la Mitsubishi (ex-Pajero Mk1) și l-au pus pe tot felul de automobile 4×4 proprii cu sau fără modificări semnificative. În acest caz, probabil avem de-a face cu versiunea de 126 CP a acestui motorul aspirat. Gonow Victor a mai fost dotat și cu un diesel de 2,8 litri. Prezența unor mecanisme MRL în miezul roților din față ne spune că avem de-a face cu o tracțiune 4×4 nepermanentă tradițională. Roțile din aliaj par să fie cel mai scump element de pe mașină. Cât despre clanța portierei din dreapta spate, aceasta a ales, la un moment dat, un alt drum în viață decât restul mașinii.

Senzația care rămâne în urma unei asemenea întâlniri e greu de descris, mergând de la „cât de temerar e tipul care mai ține așa ceva în 2024′ și până la „credeam, până acum, că Lăstunul a a avut cea mai gravă calitate de fabricație, dar uite că au mai încercat și alții…’

taguri
Adaugă un comentariu

Articole similare