Pasiunea pentru Daciile clasice, izvor de cultură auto pentru români. Cum a fost la Dacia Clasic 2015

Peste 80 de modele Dacia clasice au fost prezente sâmbătă la Brașov, unde a avut ediția din acest an a evenimentului Dacia Clasic. Ne-am infiltrat și noi pe-acolo și am aflat câteva povești care merită spuse și duse mai departe.

Întâlnirea Dacia Clasic a început în urmă cu câțiva ani ca o ieșire la iarbă verde între pasionați. Numărul membrilor a crescut treptat cu fiecare ediție, pentru ca în acest an, în Piața Sfatului din Brașov, să fie prezente peste 100 de Dacii clasice. Nu toate au făcut obiectul expoziției, pentru că liniștea evenimentului a fost zdruncinată de câteva zeci de intruși, cu mașini mutilate de dorința de a le face mai performante. Aripi evazate, suspensii coborâte și motoare modificate (sau chiar schimbate cu totul): acestea sunt operațiuni într-o antiteză flagrantă cu ideea de mașină clasică, fie ea și o Dacie autohtonă. Din păcate, cei născuți în anii `80-`90, nu au cunoscut niciodată respectul pe care oamenii îl simțeau altă dată pentru aceste mașini. Pentru ei, Daciile sunt doar niște mașini „de nimic’, care trebuie îmbunătățite pentru a semnifica ceva. Și așa ajung unele potențiale clasice să nu fie altceva decât candidate la programul Rabla. Poate că acești tineri se vor trezi la realitate și își vor aduce mașinile la starea lor originală. Adică singura care are o valoare reală.

Din fericire, Dacia Clasic 2015 a strâns laolaltă și 80 de mașini cu poveste. Este incredibil cât de mult pot investi unii în pasiunea pentru aceste modele. Am văzut români care au venit din toate colțurile țării, de peste hotare – ba chiar și de peste Ocean – pentru a se cunoaște mai bine și a-și împărtăși impresii despre această patimă și cele mai frumoase trăiri pe care le au alături de bătrânele Dacii.

Despre Eduard Palaghiță s-a mai scris și în trecut. El este cel care a făcut senzație pe internet cu clipurile video în care pornește un vechi Renault 12 portocaliu pe străzile din New York.  Între timp, Edy a vândut acea mașină unui alt român stabilit în Michigan și a cumpărat un Renault 12 Break galben, pe care l-a adus la Brașov special pentru această întâlnire.

Construit pentru piața din Statele Unite, acest model are sub capotă un motor de 1,6 litri, împrumutat de la modelul Renault 16. Și pentru că acest motor era mai înalt, pe capota mașinii lui Eduard există o umflătură, care face loc tubulaturii de admisie.

O altă vedetă prezentă în acest weekend la Brașov a fost o Dacia Shifterossa venită din Marea Britanie. Acest model a fost descoperit de Alex Enache, un român stabilit în Esher, abandonat într-o grădină, unde fusese practic înghițit de vegetație. După încă 3 ani petrecuți într-un hangar, acest papuc prețios a fost adus în România, unde a fost restaurat ca la carte. Mașina nu este încă gata, însă Alex este decis să ducă operațiunea până la capăt și să-și ia Dacia înapoi în Anglia, pentru a o folosi ca mașină de zi cu zi.

Construit în 1993, acest exemplar face parte dintr-o serie limitată a producătorului argeșean, dedicată clienților din Mare Britanie și Japonia (însă în Țara Soarelui răsare nu s-a bucurat deloc de succes). Aceasta se deosebea de Shifter (numele sub care se vindea Dacia 1304 „Papuc’ în Regatul Unit) prin garda la sol majorată, jantele asemănătoare celor de pe Aro 10 (cunoscut drept Duster în Anglia), un roll-bar cu proiectoare în spatele cabinei, plus câteva autocolante ornamentale pe laterale.

Continuând cu poveștile românilor care conduc Dacii peste hotare, merită amintit și cazul acestui 1310 break din 1990. Aflat în posesia unei bătrâne până în 2012, aceasta a ajuns în mâinile unui austriac originar din România, având la bord un rulaj incredibil pentru o mașină veche de 12 ani: 800 km. Legenda spune că primul proprietar a ținut mașina în garaj în tot acest timp, scoțând-o pe străzi doar pentru revizii și ITP. Astăzi mașina a depășit 20.000 de km și funcționează exemplar.

La întâlnirea Dacia Clasic a venit și un posesor de Dacia 1300 din Ungaria, care a înregistrat mașina în clubul retro de acolo. Pentru a trece peste evaluările extrem de stricte ale juriului maghiar, mașina a fost restaurată cu o minuțiozitate impecabilă. Fiecare șurub arată întocmai ca cele originale, totul este asamblat cu o simetrie perfectă, iar fiecare suprafață a fost tratată corespunzător. Oriunde te-ai uita la această mașină, nu ai cum să nu fii impresionat. Chiar și șaibele de pe prinderile barelor de protecție au un diametru specific, diferit de cele folosite în alte zone.

Una dintre atracțiile evenimentului a fost și Dacia 2000 în care călătorea cândva Nicolae Ceauşescu. Echipată cu motor de 2,2 litri pe benzină, transmisie automată cu trei trepte, geamuri electrice, aer condiționat și pilot automat, acest model este practic nava-amiral din perioada comunistă a producătorului piteștean.

O mare sursă de nostalgie au fost și trei Dacii de Miliție, ale căror proprietari s-au costumat ca atare, pentru a reproduce întocmai atmosfera din acele vremuri. Deși nu sunt mașini care chiar au aparținut autorităților înainte de 1989, aceste trei modele au fost transformate de pasionați, utilizând echipamente originale (girofaruri, sirene, stații etc.).

Chiar dacă cei mai mulți asociază Dacia Sport cu istoria motorsportului românesc, povestea a început altfel. Dovadă stă această Dacie 1300 de raliu, modificată de proprietarul său după specificațiile de uzină. Procesul a fost extrem de complex, fiind înlocuite majoritatea reperelor de pe mașină, iar rezultatele se vor vedea în competiții, pentru că acest model va participa în Campionatul Național de Viteză în Coastă.

Nu toate Daciile prezente la Dacia Clasic erau vechi de 30-40 de ani. Ultimul model conceput de producătorul argeșean înainte de preluarea de către grupul Renault, Dacia Nova R524, a venit la eveniment în postura de „viitor clasic’. Salutăm inițiativa!

Deși cu toții asociam Daciile negre de dinainte de 1989 cu odioasa Securitate, puțini știu cum se diferențiau aceste modele de mașinile pe care și le cumpărau românii de rând. Ei bine, aceasta era Dacia 1301, o versiune îmbunătățită, care copia (sau cel puțin încerca) modelul Renault 12 TS. Însă, dacă francezii ofereau deja un sistem de frânare servoasistat, modelul argeșean abia adopta un sistem de frânare cu circuit dublu. Jantele Daciei 1301 le imitau pe cele Gordini ale Renaultului, iar în interior își făcuseră apariția câteva inserții din lemn în zona din fața schimbătorului de viteze.

Și dacă tot am amintit de Renault 12 TS, a fost și el prezent la Dacia Clasic 2015, îmbrăcând o frumoasă vopsea metalizată din 1974. Da, pare greu de crezut, dar se ține bine după 40 de ani. Și nu este singurul, pentru că multe dintre Daciile de la Brașov aveau încă vopseaua originală.

Explicația este simplă: oamenii prețuiau altfel mașinile acum 30-40 de ani. Când erai nevoit să aștepți cu anii pentru a îți cumpărat o Dacie nouă, aveai grijă de ea ca de ochii din cap. Cine nu avea garaj, avea prelată. Reviziile periodice nu se făceau doar la motor, ci și la caroserie, care era învelită într-un strat bituminos în zonele cele mai expuse (adică pe dedesubt și în pasajele roților), pentru a face față intemperiilor fără a fi măcinate de rugină.

Am lăsat la final o Dacie care a dispărut aproape în totalitate: „Lăstunul’. Așa că pasionatul din Maramureș care a adus această Dacia 500 la evenimentul din weekend poate fi considerat colecţionar, ținând cont că are chiar două astfel de exemplare. Cea expusă face parte din cea de-a doua serie, având caroserie mixtă, din oțel și fibră de sticlă, fiind restaurată remarcabil.

Pentru cei ce nu știu, Dacia 500 a fost un proiect 100% românesc, genial ca idee, transformat însă într-o catastrofă prin modul în care a fost pus în operă. Micile mașini de oraș au fost produse la Timișoara, între din vara lui 1989, până în februarie 1990. Vânzarea a continuat din stocuri până în 1991, producția totală ridicându-se la 5.783 de unități.

Post Scriptum

Pentru a ne integra mai bine în tematica Dacia Clasic, am fost la Brașov cu urmașul direct al Daciei 1300. Dacia Logan 10 ani 1.5 dCi ne-a amintit încă o dată unde a ajuns astăzi producătorul de automobile de la Mioveni, oferind o mașină accesibilă, foarte bine echipată (climatizarea automată este încă un șoc pentru cei care văd pentru prima dată această mașină) și extrem de economică.  Evident, unii vor spune că meritele sunt ale francezilor, uitând probabil că așa a început totul: Renault 8 și Renault 12 au fost produse la Colibași, sub denumirile locale Dacia 1100, respectiv Dacia 1300. Restul e istorie.

 

Update: Avem și un video plin de nostalgie de la evenimentul Dacia Clasic 2015, realizat de Cornel Șocariciu.