În culisele competiției Vopsitorul Anului 2019

Auto Bild România a acceptat invitația Policolor de a face parte din juriul concursului Vopsitorul Anului 2019.

De obicei, preferăm să fim observatori sau participanți la diferite concursuri, dar nu am putut refuza invitația care ne aducea într-un juriu al primei ediții a unei competiții inedite. Mai precis, vorbim despre primul concurs dedicat vopsitorilor auto derulat vreodată în România, iar asta a implicat mai multe provocări pentru organizatori.

În primă fază, Policolor a organizat o probă de cunoștințe tehnice, derulată online, la care s-au înscris peste 240 de participanți, urmată de o probă practică pentru cei care au obținut cele mai multe puncte în urma evaluării teoretice. Toți concurenții au beneficiat de suportul tehnic al Policolor de la momentul selecției pentru proba practică.  Finala mare au 'jucat-o' 10 vopsitori auto.

Noi am intrat în scenă direct în această fază, când am evaluat rigurozitatea cu care sunt respectate etapele de pregătire și vopsire, precum și rezultatele obținute de fiecare din cei zece finaliști. Pentru evaluare am avut la dispoziție o fișă în care erau împărțite toate procesele necesare lucrării.

Nu am fost singuri în acest proces, făcând parte dintr-un juriu internațional. Mai precis, am fost în juriu alături de Yunus Tak, Sată Export Sales Manager South Eastern Europe, Nicolae Ochișor, Sales Engineer Dynabrade Bulgaria, Moldova & România, Valentin Adam, responsabil Secție Vopsitorie Top Lac, Yvonne Rohde-Hofbauer, Regional Trainer Central Europe Glasurit, și Florin Cicireagă, Director Comercial Policolor, Divizia Performance Coatings. Autorul acestui articol a reprezentat revista Auto Bild România.

Totul începe cu protecția muncii, iar evaluarea s-a încheiat cu aspectul final al pieselor vopsite. Evident, au fost punctați și pași precum alegerea pistolului de vopsit corect pentru diferitele părții ale lucrării, precum și amestecul corect al grundului și al vopselei înainte de aplicare. Aspectul final reprezenta 75% din punctajul total acordat fiecărui concurent, în timp ce pașii care au dus la acel aspect au reprezentat 25% din totalul notei.

În ce a constat concursul Vopsitorul Anului?

Fiecare candidat a primit câte o portieră și câte o aripă nouă de Dacia Logan din prima generație, care trebuiau vopsite într-o nuanță specifică.

Obiectivele vopsitorilor erau împărțite în doi pași importanți, fiecare cu subpunctele sale. Primul pas implica vopsirea celor două repere și era încheiat cu o evaluare. Imediat după evaluare începea faza a doua, în care ambele piese erau șlefuite, iar aripa era revopsită din postura de componentă nouă, în timp ce portiera era mascată, ca apoi să fie și ea revopsită parțial pentru a se potrivi cu portiera nouă.

Folosind o fișă și având instrucțiuni precise de la reprezentanții Policolor, am urmărit fiecare concurent în parte. Uneori, făceam asta de la distanță, dar au fost și numeroase momente în care am privit chiar peste umerii lor.

Ce am urmărit? De la lucruri de bază, cum ar fi faptul că vopsitorul poartă mănuși de protecție la fiecare fază în care sunt necesare, până la elemente de detaliu, respectiv să văd că a acoperit integral suprafața cu fiecare lucrare.

În timp ce unii dintre voi poate că ați văzut până acum un mecanic la lucru, nu la fel de mulți pot spune că au putut să urmărească un vopsitor. Fiind vorba despre un concurs, anumite procese se derulau mai rapid decât în cazul unei lucrări obișnuite, ceea ce ne-a permis să și urmărim întreg procesul într-o singură zi lucrătoare pentru 10 concurenți.

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă un vopsitor

La prima vedere, ai credă că pasul cel mai important în procesul de vopsire al unei piese este cel în care este aplicată vopseaua pe piesă, nu? Deși este esențial, îl putem echivala cu montarea unui acoperiș pe o casă. Nu este completă fără el, dar nu poți începe cu asta.

Așadar, trebuie o 'fundație'. În cazul acțiunii de vopsire, fundația este pregătirea făcută înainte de vopsire. Totul începe cu tipul lucrării. Dacă va fi vopsită o piesă nouă, lucrurile sunt relativ simple. Vopsitorul trebuie să se asigure că nu este avariată, că este piesa corectă și să o curețe. Este esențial un test de solvent, fără de care vopsitorul nu poate fi sigur că vopseaua va putea să adere la suprafața pe care dorește să o acopere.

Fără mascarea corectă a componentei, curățarea completă și degresarea sa, tot ce se întâmplă după aceea poate fi pierdut. Și va fi pierdut, după cum ne demonstrează poveștile de groază de pe internet ale celor care au ales un vopsitor care a lucrat 'ieftin și bine', cum nu vei găsi nicăieri în realitate.

După testul de solvent, trebuie ales un tip de grund. Acesta va fi gri, dar este obținut în urma unui amestec de grund alb și grund negru, iar tot ce trebuie să facă vopsitorul este să determine nuanța corectă a grundului în funcție de nuanța de vopsea pe care trebuie să o aplice peste acesta. Vestea bună este că meseria de vopsitor în acest secol vine cu mai mult ajutor electronic decât te-ai aștepta.

Vopsitorii care lucrează în unități service autorizate vor avea la dispoziție o cameră specială în care amestecă grundul, vopseaua și lacul, iar un computer este esențial în acea zonă. Computerul are la dispoziție o bază de date vastă și este legat la un cântar electronic foarte precis. Practic, odată ce știi ce nuanță vrei să vopsești și alegi marca de mașină care a dictat un anume amestec, primești instrucțiuni de la computer și ești și 'verificat' la fiecare pas.

Computerul cântărește fiecare miligram de grund sau de vopsea turnat în recipientele dedicate și informează utilizatorul exact când să se oprească din turnat. Iar partea bună este că aceste substanțe nu se toarnă 'la găleată', ci pot chiar să fie picurate datorită unui sistem dedicat pentru această activitate. Odată ce primul sortiment de grund este cântărit și turnat, urmează cel de-al doilea. Utilizatorului îi este subliniat sortimentul corect și turnarea este monitorizată din nou. Câteva minute mai târziu, totul trebuie amestecat bine și grundul rezultat merge în recipientul fixat de pistolul de vopsit.

Simplu, nu? Stai, că nu e tot. Acel pistol de vopsit este diferit în funcție de ceea ce trebuie să aplici cu el. Practic, nu vei folosi un anume tip pistol să aplici și grund, și vopsea și lac. Nu și dacă urmărești documentația tehnică a producătorilor și vrei să obții cel mai bun rezultat posibil.

Cu grundul aplicat, elementele de caroserie așteaptă să se usuce în cuptorul special de vopsit. Aici nu ar trebui să intre nimeni în afară de vopsitor și încăperea trebuie să fie curată înainte de fiecare 'pacient'.

O greșeală aici și munca unui om va fi în van: particulele de praf, firele de păr și chiar și scamele de pe haine pot să afecteze aspectul final al unui reper revopsit în cazul în care ajung în acea cameră și se lipesc de piesă înainte să îi fie aplicat grundul, vopseaua sau lacul. Iar ce se întâmplă înainte de aplicarea grundului nu mai are nicio șansă de a fi corectat fără a lua totul de la capăt.

Odată ce grundul a acoperit complet piesele și este și uscat, vine din nou momentul vizitei în camera de preparare. În cazul de față, a fost aleasă o nuanță metalizată complexă, care are o strălucire specifică și necesită un nivel ridicat de pricepere și rigurozitate în aplicare. Fără ultimii doi pași, ar fi doar un roșu metalizat care se pierde rapid în mulțime.

Și vopseaua necesită aplicare cu un pistol dedicat, iar vopsitorului îi revine sarcina de a-și regla pistolul la o presiune corectă. Cât despre modul în care se aplică vopseaua pe o piesă, există diferite stiluri și nu există neapărat o variantă greșită. Important este rezultatul și acoperirea suprafeței într-un mod uniform. Dacă cele două elemente nu sunt 'bifate', nu stilul în care a fost aplicată vopseaua este de vină.

Fiecare tip de vopsea are nevoie de un anume timp de uscare la o temperatură specifică. Dacă nu este respectat, lucrarea rezultată nu va fi durabilă și nici de calitate. Iar lucrul nu se oprește aici, pentru că trebuie aplicat și lacul, iar vopsitorul trebuie să decidă ce tip de lac să aleagă, fiecare nuanță specifică având nevoi diferite. Există și aditivi pentru lac, iar tipul de aditiv ales schimbă și timpul de uscare.

Iar lacul este ultima parte a procesului de vopsire și poate singura pe care o mai poate 'regla' vopsitorul dacă lucrurile nu au ieșit perfecte în ultima fază. Spre deosebire de pregătirea necesară înainte de a vopsi, aici se pot repara mici greșeli, dar nu tot timpul. Ideal este ca lacul să fie aplicat și el uniform și straturile să fie lăsate să se usuce în timpul specificat de producător.

Ce nu vrei să vezi la o mașină proaspăt vopsită?

Aici, este simplu. Vrei ca vopseaua să fie aplicată uniform pe toată suprafața acesteia. Și asta se vede cel mai bine la lumină naturală. În lipsa acesteia, folosiți o sursă de iluminare de calitate.

Pe lângă acoperirea suprafeței cu vopsea, trebuie să urmăriți dacă este netedă suprafața și dacă nu există lac în exces la muchiile reperului. Situația din urmă este o greșeală care necesită reparații, dar mai gravă este situația în care vopseaua nu este uniform aplicată pe vehicul. Verificați dacă elementele aflate în vecinătatea piesei vopsite au fost sau nu 'gazate', adică vopsite din greșeală, chiar și parțial. Acest lucru înseamnă neglijență în pregătirea piesei pentru vopsire și poate ascunde și alte suprize pe termen lung.

În cazul elementelor revopsite care trebuie să se potrivească la nuanță cu cele din jur, lucrurile devin mult mai complicate. Abia acolo se observă priceperea și experiența unui vopsitor, dar nici măcar cei mai buni dintre cei mai buni nu pot să facă minuni.

Cât de ușor este să fii vopsitor?

Vă spun de pe acum că nu este ușor nici măcar să urmărești un vopsitor preț de o zi, fără a mai lua în calcul efortul depus de acesta. Fiecare operațiune se face stând în picioare, iar atenția trebuie să fie la cote înalte tot timpul.

În timp ce mulți angajați se întreabă cum se vor îmbrăca pentru o zi obișnuită la birou, un vopsitor poartă o salopetă, un costum de vopsit, bocanci de lucru cu bombeu ranforsat, mănuși, ochelari de protecție și mască de protecție. Ultimele patru fac diferența dintre accidentări la locul de muncă și mici incidente peste care treci cu vederea la final de zi.

Dacă e ceva ce aș vrea să rețineți în mod special din acest material, nu vopsiți fără mască, mănuși și ochelari. Vorbim despre substanțe chimice care îți pot face rău dacă le inhalezi, iar contactul cu pielea nu este indicat. Pentru ochelarii de protecție nu cred că mai este nevoie să explic rolul, deoarece sunteți printre cei din această lume care pot să vadă și să citească. Pare că ar fi nimic, dar sunt oameni care ar da totul ca să poată să vadă din nou.

Cea mai mare problemă pe care o întâmpină unitățile de service este faptul că nu prea sunt foarte mulți angajați dornici să fie vopsitori, iar nu toți care există au un nivel de calificare înalt. Acest lucru este cauzat de sistemul de educație din România și de lipsa de interes pentru această meserie, care poate fi bănoasă pentru cei care sunt cu adevărat buni profesioniști.

Cei dornici să învețe să devină vopsitori nu au foarte multe cursuri la dispoziție, așa că mulți ajung să exerseze singuri sau să apeleze la un program de ucenicie la un atelier și speră să învețe la locul de muncă.

Policolor a făcut în ultimii ani eforturi de a crește nivelul profesional al vopsitorilor din țară, organizând în această direcție mai multe ateliere de formare a vopsitorilor. Lăudabilă inițiativă, dar și normală în contextul în care ești numărul unu în domeniul tău și descoperi că utilizatorii produselor tale au nevoie de instruire suplimentară și că fără aceasta nu vor putea obține rezultatele pe care le așteaptă clienții lor de la produsul tău. Complicată ecuație, nu? Ei, tocmai de aceea nu este ușor să fii vopsitor.

Adaugă un comentariu